Aventuri la Cascada Iguazu 1

          Acum 2 ani pe vremea asta aterizam într-un loc îndepărtat în care nici nu-mi imaginasem vreodată că voi ajunge să pun piciorul. Dar iată că uneori viaţa e plină de surprize şi când îţi oferă astfel de şanse nu poţi decât să te consideri extrem norocos şi să fii recunoscător. O să vă povestesc despre o călătorie scurtă dar foarte interesantă în inima continentului sud-american, la graniţa dintre Brazilia şi Argentina, la Cascada Iguazu.
          Cu peisaje extraordinare, oraşe cosmopolite şi o cultura vie, Argentina este un paradis pentru turişti. Întinzându-se pe aproximativ 3500 de kilometri de la graniţa cu Bolivia şi până în sudul extrem al continentului, Argentina surprinde cu o gamă diversă de peisaje geografice şi climate diferite, de la stepa din Patagonia şi până la Anzii Cordilieri ce au înâlţimi de peste 6400m. Aici te poti plimba printre mii de pinguini în sud sau poţi să admiri una din cele mai faimoase cascade din lume.  Cand spui Argentina gândul îţi zboară la tango, la Ţara de Foc, Diego Maradona sau Evita Peron.
          Ocupând aproape jumătate din Ameria de Sub, Brazilia i-a captivat pe turişti de aproape 500 de ani. Aici descoperi plaje cu nisip fin presărate cu palmieri, insule tropicale în oceanul Atlantic, metropole sau oraşe coloniale, Câmpia Amazonului, drenată de fluviul cu acelaşi nume, cunoscut ca având cel mai mare debit din lume. Când spui Brazilia te gândeşti la carnaval, Amazon, junglă, muzică, fotbal, plaje sau telenovele.
         La graniţa dintre cele două ţări se află Cascada Iguazu, formată de fluviul cu acelaşi nume. Legenda spune că aceasta a luat naştere din mânia unui zeu îndrăgostit de o frumoasă muritoare cu care voia să se căsătorească, dar care a fugit într-o canoe împreună cu iubitul său muritor. Cuprins de furie, zeul a întrerupt cursul râului pe care se aflau cei doi, formând cascadele şi condamnându-i la o cădere eternă în abis. Primul european care a zărit cascada, în 1541 a fost un spaniol, Alvar Nunez Cabeza de Vaca şi a numit-o Salto de Santa Maria (Cascada Sf. Maria). În scurt timp cascada a devenit cunoscută însă sub numele Iguazu, nume pe care i l-au dat locuitorii din regiune şi care înseamnă în limba lor “Apa cea Mare”.  Numeroase insuliţe şi praguri de piatră de diferite mărimi împart cursul râului în câteva sute de cascade mai mari sau mai mici dar de departe cea mai impresionantă este Garganta del Diablo (Gâtlejul Diavolului).
         Cea mai mare parte a cascadei se află în Argentina unde potecile şi podurile atent construite îţi poartă paşii foarte aproape de impresionantele căderi de apă. Dar nu trebuie neglijată nici partea braziliană pentru ca de aici ai ocazia perfectă de a admira cascada în toată splendoarea ei.

Brazilia la stanga, Argentina la dreapta

      Dar vorba lungă, sărăcia omului. Mai bine să vă arăt fotografiile făcute pe partea argentiniană. Am început aventura cu o plimbare prin junglă în nişte camioane 4x4 unde teoretic ne aşteptau nişte întâlniri de gradul 4 cu tot felul de lighioane. Spun teoretic, pentru că practic, în afară de nişte păsări şi câţiva fluturi n-am văzut mare lucru.

Camionul ne asteapta

prin jungla

Cat e ceasul? Pai....sa tot fie....

       

         La sfărşitul acestei plimbări ne aştepta însă adevărata aventură. Ne-am pus la adăpost hainele, ne-am echipat cu vestele de salvare şi ne-am urcat în bărcile de viteză care aveau să ne poarte pe fluviul Iguazu către cascadele Cei Trei Muschetari, San Martin şi Bosetti. Senzaţiile trăite nu prea pot fi exprimate în cuvinte. Ne apropiam cu viteză de căderile de apă şi eram tot timpul cu ochii pe bărcile din faţă pentru a vedea ce ne aşteaptă. La un moment dat ne-am oprit şi am fost sfătuiţi să punem la adăpost aparatele foto. E lesne de înţeles ce a urmat: barca se apropia cu viteză de cascadă iar noi am fost trataţi cu câteva duşuri succesive sub cascadă. Eram leoarcă din cap până în picioare dar credeţi-mă pe cuvânt că a meritat din plin. 

Barca e pregatita

ne pregatim si noi

....si pornim

cu viteza spre cascada!

      

            Am avut apoi ocazia să ne uscăm pentru că am luat-o la picior pe potecile şi scările circuitului inferior, o excelentă plimbare de vreo oră jumate prin pădure. Circuitul are o lungime de 1700m şi numeroase puncte de belvedere de unde poţi admira căderile de apă.

Pe poteca circuitului inferior

       La finalul circuitului ajungem la staţia Cataratas de unde un trenuleţ ecologic pe poartă prin jungla vreo 10 minute până la staţia Garganta del Diablo. Aici începe un traseu de aprox 1 km pe nişte poteci şi poduri suspendate peste râu până la punctul terminus: Gâtlejul Diavolului. Este cea mai importantă cascadă de la Iguazu, o cascadă în formă de potcoavă cu o lungime de 150 m şi înălţime de 80 m. Volumul de apă este foarte mare, norul de vapori se vede de la depărtare iar spectacolul oferit de căderea de apă este incredibil. Zăbovim niţel pentru a admira pe îndelete acest spectacol după care, obosiţi de atâtă aventură şi adrenalină facem drumul inapoi. A doua zi ne rezervă o altă serie de aventuri, pe partea braziliană, despre care o să vă povestesc data viitoare.

Trenuletul ecologic

Podurile suspendate

Aparent raul e calm

Dar pe masura ce ne apropiem incepe agitatia

Gatlejul Diavolului