vineri, 24 iunie 2011

De-ale gurii prin Hong Kong

Am mai spus şi mai repet: atât eu cât şi Andrei suntem nişte mâncăcioşi. Evident că după super-experienţa culinară din Singapore (unde am mâncat foarte bine cot la cot cu singaporezii în hawker-center-e mai mult sau mai puţin curate), abia aşteptam să ajungem în Hong Kong, să vedem ce are de oferit.  Raţă prăjită, pui sau porc cu legume, orez sau tăiţei, gust dulceag de sos de soia, “spring rolls”, frigărui din “te miri ce”, chiftele de peşte ....după toate îţi lasă gura apă şi toate te aşteaptă să le încerci. Toate astea într-un oraş suprapopulat, unde nu se putea ca numărul restaurantelor să fie altfel decât foarte mare, cu atât mai mult cu cât oamenii muncesc mult şi în cele mai multe cazuri mănâncă în oraş. Ce ne-a suprins a fost faptul că în mall-uri nu am găsit food-court-urile cu care suntem obişnuiţi, ori erau numai magazine ori aveau şi câte unul sau două  restaurante scumpe.
            Aşa că în prima seară, după instalare, am ieşit în căutarea minunatelor bunătăţi şi unde puteam să găsim mai multe şi mai bune decât în piaţa de noapte de pe Temple Street. Aici e un adevărat haos, pe lângă bazarul cu de toate, vreo două străzi alăturate se transformă pe înserat în pietonale, se închide circulaţia, se întind mesele şi scaunele pliante, se pornesc grătarele şi se pune la fiert orezul sau tăiţeii. Nu se stă la discuţii prea mult, nişte “plasatoare” te racolează, îţi găsesc repede două locuri la o masă unde alţii deja mănâncă şi nu par deloc deranjaţi de prezenţa ta, ţi se dă un meniu care chiar dacă nu are denumirile în engleză măcar are pozele preparatelor şi ţi se lasă puţin timp (cam 2 minute) să te hotărăşti. Faci o greşeală dacă te aştepţi la tacâmuri sau şerveţele, beţisoarele sunt sfinte iar pentru curăţarea lor ţi se aduce un pahar cu ceai. Toată vesela e din plastic, inclusiv paharele şi sunetele produse de trântirea celor folosite în nişte coşuri de plastic te acompaniază pe tot parcursul cinei. Noi făceam glume că probabil le spală cu furtunul direct în coşul în care le pun  (şi probabil nu am fost prea departe de adevăr) dar mâncarea a fost bună de te lingeai pe degete, mesele erau tot timpul pline şi de păţit nu am păţit absolut nimic. Tot în Temple Street am mâncat frigărui din tentacule de caracatiţă sau cele mai bune spring rolls .

Seara pe Temple Street


Asteptand sa vina mancarea


:)

Taitei cu pui....yummy



Am mai mâncat bunătăţi  la SOGO (un mall în East Tsim Sha Tsui, singurul care avea un mini food-court) şi unde pe lângă că era destul de ieftin, mâncarea era foarte bună. Singura parte mai neplăcută era că bucătarii erau şi cei care luau comanda şi nu prea ştiau engleză dar noroc cu inventarea meniului cu poze!

Chiftele de peste, orez, noodles si pui

Pentru carnivori orez si patru feluri de carne

Aş minţi dacă aş spune că ne-a plăcut tot ce am mâncat. De exemplu în parcul tematic Ngong Ping de pe Lantau am mâncat la Zen Noodle Café, un soi de fast-food japonez, unde la o porţie generoasă de noodles (bunişori) am primit gratis o supă miso (o apă chioară rea la gust) şi un castronaş cu murături care după părerea mea se potriveau ca nuca în perete. Aşa că acolo le-am lăsat.
Meniurile ilustrate

Pregatit de atac

Taitei din faina de orez cu carne de vita


Între mese ne-am tratat cu fructe sau sucuri de fructe proaspăt stoarse de la tarabele de pe stradă sau cu gogoşi şi prăjituri de la numeroasele patiserii pe care le întâlneşti la tot pasul.

Spring rolls incredibil de bune

Beef wonton

Standuri cu mancare pe strazi

sau cu fructe


O gogoasa? Doua? Trei???

sau mai bine un suc proaspat...
 
Una peste alta, bine că am avut mult de umblat că la cât de mult am mâncat.....sigur ne întorceam cu reo 3 kile în plus acasă!


video

7 comentarii:

badge® spunea...

Nu știu dacă am mai povestit, dar eu era să o pățesc urât într-unul din "restaurantele" astea...
În 2004, la prima incursiune, chiar în prima seară, am vrut eu neapărat să mâncăm într-un local autentic chinezesc, unde nu se duc turiștii. Am găsit în Tsim Sha Tsui o bombă în adevăratul sens, dar care se potrivea perfect dorinței mele.
Meniu în engleză...? Doar cu poze (norocul nostru). Ca să nu mâncăm cine știe ce scârbăciuni, am comandat noodles, care au fost multe și gustoase, dar...la final, am simțit ceva între măsele - erau cioburi, iar eu nu am știut dacă înghițisem din ele sau nu.
În următoarele 4 ore am vizitat obiective de lângă spital, cu asigurarea la vedere. Am scăpat, ori n-am înghițit, ori am avut mațele tari :)
Am impresia că am mai povestit-o pe undeva...

Și încă ceva - ați văzut cum se stoarce bambusul și se vinde sucul...?

Claudia Mihaila spunea...

Ca sa folosesc o replica dintr-o reclama, inseamna ca acele cioburi au fost usor di-ge-ra-bi-le. :)
Cat despre sucul de bambus...am vazut dar nu am avut curiozitatea sa incercam ...data viitoare!

Traveling Hawk spunea...

Cred ca a fost bun ce ati mancat, cel putin pozele asa spun...Pietele de noapte mi se par pitoresti si probabil vom manca si noi pe acolo, in Thailanda. La Beijing am mancat deja dupa...poze, asa ca stim cum e:)

Claudia Mihaila spunea...

Ooo...Thailanda este prima dragoste pentru noi :)
Neaparat incercati frigaruile "satay" si "pad thai" - taitei din faina de orez cu pui sau creveti iar ca desert urmariti standurile de Banana Pancake, eu inca suspin dupa ele.

Traveling Hawk spunea...

Multumesc pentru "tip", Claudia, vom tine cont de el. Mai putin crevetii, care noua nu ne plac:)

Ioana spunea...

M-ai innebunit cu toate bunatatile alea, ma gandesc serios sa iti intorc amabilitatea povestind despre niscaiva delicatese de pe la danezi si nu numai, uite-asa, sa salivezi si tu! :-D

Claudia Mihaila spunea...

@Ioana, chiar te rog. Cum zice proverbul ala, dupa fapta si rasplata! :)