După ce am ajuns pentru prima dată în Asia am fost convinsă că urmatoarele concedii vor fi tot în această zonă. De ce? Pentru că aici descoperi locuri minunate, încărcate de istorie, pentru că aici oamenii sunt prietenoşi şi deschişi, pentru farmecul oraşelor mai mari sau mai mici…. La vreo jumătate de an după ce ne-am întors din Thailanda ni s-a făcut iarăşi dor de ducă aşa că în aprilie 2009 am plecat să “descoperim” câte ceva din Malaezia şi Cambodgia.
Aveam să aflăm despre Cambodgia că este o ţară săracă, ai cărei oameni au avut de suferit enorm datorită dictaturii lui Pol Pot, liderul khmerilor roşii, care dorea să construiască o dictatură liberă de orice influenţă externă. Pentru realizarea acesteia a început să execute intelectualii şi oamenii educaţi care aveau contact cu ţările vestice, să interzică religia şi grupurile minoritare, să evacueze oraşele, oamenii fiind împinşi spre junglă unde aveau să moară de foame sau de boli, numărul morţilor din anii de dictatură ajungând la aprox 2 milioane…Fapte cumplite care au lăsat urme adânci în sufletele oamenilor.
Am aterizat în Siem Reap pe la amiază şi după ce am stat la tradiţionala coadă pentru obţierea vizei am luat un taxi spre hotel. Pe drum aveam să facem cunoştinţă cu haosul în adevaratul sens al cuvântului: maşini, tuk-tuk-uri, motociclete, claxoane, câteva semafoare nefuncţionale şi mult praf roşu. În Cambodgia se conduce pe partea dreaptă, ca la noi, dar majoritatea maşinilor sunt cu volanul pe dreapta, importate fiind din ţările învecinate, nu prea se respectă niciun fel de regulă de circulaţie iar claxonul e folosit pe post de semnalizare. Prioritatea este foarte relativă, aici are prioritate cine se bagă mai repede în intersecţie şi mare mi-a fost mirarea că nu am văzut accidente.
 |
| Din cauza prafului mastile sunt foarte utile |
După ce ne-am cazat la unul din multele hoteluri din Siem Reap am ieşit la plimbare. Chiar în faţa hotelului, tolănit pe tuk-tuk-ul lui era Hoi, un cambodgian simpatic care avea să ne fie şofer şi a doua zi la temple. El aştepta clienţi, noi aveam nevoie de transport aşa că era numai bine. Îl întrebăm cât ne ia până în centru, răspunde imediat “2 dollars”, zicem ok, dăm să ne urcăm în tuk-tuk, moment în care el zâmbind şăgalnic, zice : “Each, 2 dollars each!”. Am început să radem, isţet băiatul, râde şi el şi zice că totusi ne ia numai 2 dolari dacă îl angajăm şi a doua zi. Batem palma şi intram din nou în haosul de pe străzile din Siem Reap. Ne minunam de sărăcie, de cocioabele saracacioase, de copiii murdari care se joacă în praful roşu de pe marginea drumului. Nici nu e de mirare ca Hoi a încercat să obţină 4 dolari în loc de 2, oamenii aştia reusesc să treacă de la o zi la alta cu ajutorul turiştilor, îşi trimit copiii sau părinţii schilodiţi de minele antipersoană să cerşească sau să vândă 10 vederi cu 1 dolar.
În centru, cea mai mare agitaţie este în jurul pieţei şi pe “Bar Street”, se înţelege, e strada cu restaurante şi baruri de toate felurile şi pentru toate buzunarele, de la pizzerii unde poţi mânca pizza cu marijuana la restaurante tradiţionale. Ne-am plimbat puţin, am mâncat ceva şi ne-am dus spre hotel pentru ca a doua zi ne aştepta o zi grea.
 |
| Copiii veneau de la scoala |
 |
| Restaurant langa restaurant |
 |
|
 |
Agitatie langa piata
Aşa cum ne-am înţeles, dimineaţa la ora 7.30 Hoi ne aştepta cu tuk-tuk-ul lui în faţa hotelului să ne ducă la la complexul de temple Angkor. Nu pot să ofer foarte multe detalii istorice, arhitectonice sau religioase pentru că e vorba de mult prea mulţi regi şi ani de isorie şi nu sunt expertă în aşa ceva, doar câteva linii mari din ce am apucat să citesc înainte să ajung în faţa minunăţiilor de la Angkor. Perioada în care au fost construite templele de la Angkor se întinde pe mai multe secole, (sec. IX - XV) şi este perioada în care imperiul Khmer a atins maximul de dezvoltare fiind unul dintre cele mai puternice imperii din Asia de Sud-Est. Totul a pornit de la regele Jayavarman al II-lea, prin campanii militare, căsătorii şi alianţe, el a unificat pincipatele independente existente până atunci şi s-a autoproclamat “regele-zeu”, întemeind imperiul khmer în anul 802. Atât el cât şi regii care i-au urmat la tron au contribuit la înflorirea acestui imperiu, localizat strategic pe rutele de comerţ între Asia şi India. Influenţa Indiei se poate vedea atât în religie cât şi în artă şi arhitectură. Construirea de edificii religioase ocupa un loc foarte important, ca dovadă fiind faptul că majoritatea monumentelor rămase şi azi în picioare sunt cele religioase. Toate celelalte construcţii, inclusiv cele ale regilor erau făcute din lemn, pentru că numai zeii aveau dreptul la constucţii din piatră. Khmerii erau devotaţi zeilor Shiva şi Vishnu iar de prin secolul al XIII-lea (dupa ce un rege a decis să schimbe religia din hinduism in budism) şi lui Buddha. De aceea acum se pot vedea atât simboluri hinduse cât şi budiste. Shiva era considerat de către regi drept protectorul suprem al regatului şi majoritatea templelor îi sunt dedicate. Trebuie înţeles faptul că templele khmere nu erau locuri de întâlnire pentru credincioşi, ci erau considerate palatele zeilor, de aceea trebuiau construite în cele mai frumoase stiluri. Angkor Wat este cel mai mare monument din cadrul complexului şi cel mai bine păstrat. A fost construit în prima jumătate a secolului al XII-lea şi este dedicat zeului hindus Vishnu. Angkor Wat este o replică în miniatură a universului. Turnul central se ridică în mijlocul monumentului simbolizând Muntele Meru-salaşul zeilor, cele cinci turnuri reprezintă vârfurile muntelui, zidul înconjurător corespunde munţilor de la capătul pământului iar şanţul cu apă –oceanul primordial. Galeria de basoreliefuri care înconjoară primul nivel conţine 1200 de metri pătraţi de sculpturi, acestea prezentând scene din Mahabharata, rai şi iad, victoriile khmerilor asupra duşmanilor sau bătălia dintre zei şi demoni . | | | | | | | | |
|
|
|
|
|
|
Bayon – este templul situat în mijlocul oraşului Angkor Thom şi rămâne unul dintre cele mai enigmatice temple ale complexului. A fost construit în timpul domniei lui Jayavarman al VII-lea la sfârşitul secolului al XII-lea. Este alcătuit din 54 de turnuri, majoritatea având sculptate câte un imens chip zâmbitor îndreptat spre fiecare punct cardinal. Asemanarea celor 216 chipuri gigantice de pe turnuri cu statuile regelui Jayavarman al VII-lea au dus la presupunerea că aceste chipuri îl reprezintă.
 |
| Multe temple sunt inca in restaurare |
Terasa Elefantilor- era folosită de către regele Jayavarman al VII-lea ca o platformă de pe care urmărea întoarcerea armatei victorioase.
Ta Prohm este unul din templele care te lasă cu gura căscată. Este un templu care a fost lăsat în mare parte în starea în care a fost găsit, invadat de copacii care au crescut printre ruine şi care creează nişte imagini incredibile.
Mi-a plăcut foarte mult la Angkor şi regret că nu am avut la dispoziţie mai multe zile pentru a vedea mai mult din aceasta tara atat de greu incercata.
