Thailanda, te iubesc!

            Am spus prima dată „Thailanda, te iubesc!’’ în 2008 și din primele zile știam că e un loc în care voi mai reveni. Pentru oamenii buni, senini și zâmbitori, pentru clipe de neuitat, pentru plaje cu nisip fin, pentru apusuri de soare perfecte, pentru temple impresionante, pentru seninătatea statuilor lui Buddha, pentru o porție de pad thai gătită pe stradă sau pentru o plimbare in tuk-tuk. Sunt numai câteva dintre sutele de motive pentru care m-aș întoarce în Thailanda. Oricând!

A fost dragoste la prima vedere. Am găsit un Bangkok incredibil de aglomerat, cu mașini, motociclete și tuk-tuk-uri la fiecare intersecție pândind semaforul și apoi plecând cu zgomot în grabă și lăsând în urmă mult fum negricios. Am găsit un Bangkok viu, colorat și contrastant, unde vechiul și noul și-au dat mâna pentru a crea un peisaj urban interesant. Am găsit un Bangkok care are multe de oferit, pentru toate gusturile și toate buzunarele. Am găsit mall-uri moderne cu magazine de lux și trotuare întregi transformate în bazare cu marfă contrafăcută la lăsarea serii. Am găsit un Bangkok în care dacă vrei să scapi de agitație e suficient să intri în primul templu și te poți lăsa cuprins de liniște iar privirea blândă și pătrunzătoare a lui Buddha te face să te simți cumva în siguranță. Am savurat mâncare tradițională în timpul unei croaziere pe Chao Phraya, pe o fostă barjă din lemn de tek transformată în restaurant plutitor și am admirat orașul la lăsarea serii. Am vizitat Marele Palat și am rămas efectiv cu gura căscată la minunățiile de acolo. Am învățat câte ceva despre buddhism, am văzut cât de religioși sunt oamenii și cu câtă sfințenie își respectă tradițiile. Ei știu că trebuie să facă bine în viața asta pentru a avea parte de o karma bună în viața următoare și cred că am fi mult mai buni dacă ne-am inspira din credința lor. Am hoinărit ore întregi prin piața Chatuchak și chiar dacă nu m-aș fi învârtit în cerc de câteva ori, tot nu aș fi reușit să trec prin toate aleile cu tarabe și magazine unde poți găsi tot ce îți trece prin cap, de la suveniruri la fructe, de la haine la animale de companie, de la bijuterii la antichități. Acolo am învățat să negociez de la un vânzător care mi-a zis ceva de genul: „ Eu zic un preț, tu zici mai puțin și cândva ne oprim”.  Cum să nu-i iubești?!

          Am părăsit apoi Bangkok-ul pentru a ajunge în Koh Samui, paradisul la care am visat luni întregi. Drumul părea că nu se mai termină, am zburat până la Surat Thani de unde am luat un autobuz și apoi un feribot. A fost o experiență plăcută pentru că majoritatea călătorilor erau localnici care fie mergeau la lucru pe insulă, fie locuiau pe insulă și veniseră la cumpărături. Unii ne întrebau de unde suntem și încuviințau: „Aaa, Llomania!”, ca și cum era țara vecină, alții ne-au spus unde să mergem la masaj ieftin și bun pe Chaweng Beach, iar cei mai mulți ne zâmbeau. Nici nu am pus bine piciorul in Koh Samui că am și avut parte de prima surpriză. Ne uitam pe o hartă imensă la ieșirea din port și îi explicam lui Andrei ca trebuie să ajungem pe Maenam Beach, când ce să vezi, un nene vine la noi și ne zice: „heei, România, bună ziua!”. E lesne de înțeles că nu ne venea să credem că fix acolo și în acel moment ne întâlnim cu un român. S-a dovedit de fapt că domnul nu era român ci turc, stabilit în Germania și că avusese o prietenă româncă de la care a învățat câteva cuvinte. Ne-am dat seama că totuși e mică lumea asta mare. După ce ne-am odihnit și răsfățat puțin în luxul pe care ni-l oferea hotelul, am pornit la explorat împrejurimile, cum altfel decât cu o motocicletă închiriată, pe bani puțini și evident fără permis. Prima dată pe motocicletă a fost interesant și înfricoșător în același timp, cu atât mai mult cu cât se circulă pe partea stângă și traficul era destul de mare. Noroc că nu mergeam cu viteză prea mare pentru că eu, involuntar, acționam ca un fel de frână și cum mi se părea că viteza e prea mare, cum îl strângeam tare de burtă pe Andrei. Asta îți oferă Thailanda, experiențe de neuitat. Cum să uiți vreodată prima tură pe motocicletă?! Cum să uiți vreodată prima gura de mâncare „not very spicy” când nu mai știai ce sa faci mai întâi, să înghiți repede sau să pui mâna pe un pahar cu ceva lichid care să mai atenueze iuțeala. Cum să nu-i iubești pe acești oameni care chiar dacă nu știu vorbi engleză încearcă să îți explice cumva pe unde să te duci ca sa ajungi la Big Buddha?!  Ba chiar am întâlnit un polițist care a oprit traficul ca să ne putem întoarce noi din drum.  Din Koh Samui am rămas cu amintirea plajelor cu nisip fin, a zilelor care se scurgeau încet, împărțite între o baie în mare, leneveală într-un hamac la umbră,  o plimbare cu caiacul, un masaj, multe fructe mai mult sau mai puțin cunoscute și ture cu motocicleta în lungul și în latul insulei. La plecarea din Koh Samui am avut surpriza să descopăr cel mai intersant aeroport din câte mi-a fost dat să văd până acum.  Un aeroport cu multe spații deschise, cu clădiri acoperite cu stuf, fără geamuri, multă verdeață și flori colorate.  Sălile de așteptare amenajate cu  canapele și fotolii de ratan parcă te făceau să îți pară și mai rău ca trebuie să te desparți de aceste locuri. Și unde mai pui că transferul până la avion se făcea cu un titicar vesel si frumos colorat. Ce mai, o minunăție de aeroport!

            Thailanda m-a fascinat și m-a reatras ca un magnet, am revenit in 2011 pentru a-mi potoli dorul și pentru a descoperi alte locuri dar aceiași oameni zâmbitori. Thailanda este locul meu de suflet, locul pe care abia il descopăr dar parcă îl cunosc de 100 de ani, locul în care voi mai reveni cu siguranță și voi mai declara: Thailanda, te iubesc!

    Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cuT.A.T. Balkans și Tedoo.ro.