Thassos- love at first sight

    Pentru că e vară și cald și e vremea concediilor și pentru că până la vacanța de anul ăsta mai am de așteptat mai bine de o lună, vreau să vă povestesc despre niște locuri frumoase în care am fost anul trecut, poate vă dau idei în caz că nu aveți încă planuri de concediu.
           După o bună bucată de vreme în care am cam stat pe tușă, au început să mă mănânce tălpile. Rău de tot! Si cum cel mai bun remediu când te ia dorul de ducă e să îți faci bagajul și să pleci, am procedat în consecință. Dar stați, că până la facut bagaje ne-am tot sucit și răzgândit, ba că e mai bine așa, ba că nu acolo ci dincolo, ba mă mai intrebau unii altii dacă chiar avem curaj să plecăm cu copilul după noi. Le-am rezolvat pe rând, nici nu se punea problema să mergem fără copil, destinația finală avea să fie insula Thassos, mijloc de transport mașina, cazare la apartament. Să facem bagaje deci!
           Am facut bagaje cu ajutorul Bondarului; eu puneam chestii în geantă, Bondarul le scotea. (Pentru cine nu stie, Bondarul e fie-mea care pe-atunci avea aproape un an și care bâzâia si încă bazaie cât e ziulica de lungă). Având așa mare ajutor la împachetat, nu e de mirare că vreo două zile tot aveam lucruri și genți împrăștiate prin toată casa, iar la final nici nu mai știam dacă am pus tot ce avem nevoie sau nu. Ultima verificare a sunat cam așa: copil- checked, pașapoarte-checked, aparat foto-checked, let's go!
          Drumul a fost lung, atât datorită variantei alese de noi, (prin Serbia și Macedonia pentru că este autostradă) cât și datorită pauzelor mai dese de întins oasele și îndreptat spatele Bondarului care nu prea se împacă cu statul locului, ce să mai vorbim de statul în scaun de mașină legat în centuri. La dus am mers noaptea tocmai ca să doarmă bâzâitoarea. Pe lângă asta, se pare că nu e chiar indicat să ajungi la granița dintre Macedonia și Grecia sâmbăta dimineața pentru că te întâmpină un puhoi de sute de mașini și uite așa mai pierzi vreo două ore. S-a dovedit încă o dată că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, noi voiam să luăm feribotul din Kavala care ne ducea în Prinos, mai aproape de locul unde eram cazați, dar din cauza celor două ore pierdute la graniță, am pierdut feribotul și următorul din Kavala era peste vreo trei ore. Așa că am urmat planul B: am luat feribotul din Keramoti și am ajuns în Limenas, capitala insulei Thassos. De aici mai aveam vreo 40 de km până în Limenaria.
         De cum am pășit pe insulă am rămas plăcut impresionată. Era ora amiezii, soarele strălucea cu putere iar marea avea niște culori extraordinare. Aproape am uitat că am făcut un drum de vreo 16 ore și îmi venea să mă duc cât mai repede să-mi bag picioarele în apă. Eh, a mai durat ceva până la momentul acela că de acum programul nu-l mai facem noi, ci Bondarul, dar oricum, eram acolo!
        Thassos e o insulă micuță, cu o circumferință de aprox. 100 de km pe care o poți lesne străbate dintr-un capăt în altul datorită șoselei de coastă care dă un ocol insulei, iar dacă nu mergeți cu mașina în Thassos, sfatul meu e să inchiriați una, pentru că insula e mult prea frumoasă pentru a sta într-un singur loc. Veți găsi aici peisaje de neuitat, stațiuni micuțe, majoritatea cu vile cochete și apartamente nu cu hoteluri imense de sute de camere, plaje cu nisip fin, păduri de pini, apă verde-albastruie, mâncare bună și oameni prietenoși și ospitalieri. Noi am ales să stăm în Limenaria, la Hotel Garden, despre care o să vă povestesc într-un articol viitor. Alegerea pe care am făcut-o s-a dovedit a fi foarte bună, pentru că stațiunea e micuță și liniștită, numai bună pentru familii cu copii.
       După Limenas,  Limenaria (Orașul cel mic) e al doilea oraș ca mărime din Thassos și se află în partea de sud-vest a insulei.  E un orășel drăguț și liniștit, cu un port mic în care seara pescarii își acostau micile ambarcațiuni, o faleză plină de terase și restaurante, unele cu ieșire la plajă, unde îți vine să tot stai și să asculți valurile lovindu-se de țărm, vreo două străduțe cu magazine de suveniruri, supermarket-uri și încă câteva restaurante și în rest vile și hoteluri mici, majoritatea cu apartamente. 

Primul client al serii

Străduța cu restaurante și magazine

Terase pe faleză

Hotel Garden

Pe înserat

          Deasupra portului, pe o colină, străjuiește Palataki (gr. micul palat), fosta clădire de birouri a companiei miniere germane Speidel care a exploatat pentru prima dată minereurile feroase din zonă, la inceputul secolui 20. 

Palataki străjuind peste port

Limenaria - vedere din port

La plimbare cu Bondarul călător

         Lângă port este o plajă destul de micuță și nu foarte curată, la care am stat un pic în prima dimineață dar pe care nu pierdeți nimic dacă o evitați pentru că sunt altele cu adevărat frumoase în apropiere.

         Din Limenaria plecam în fiecare dimineață să descoperim plaje și locuri noi despre care o să vă povestesc în articolele viitoare.