Istanbul - shopping și avioane

         Zilele trecute am văzut că Ina de la Lumea Mare e la Istanbul și m-a apucat nostalgia. Mi-am adus cu drag aminte de zilele petrecute acolo în aprilie 2012. A fost prima deplasare în 3, sau mai bine zis în 2 + una bucată burtică de vreo 4 luni și n-o să uit cât oi trăi că pe zborul București-Istanbul am simțit prima mișcare a bebelinei. 
        Mi-a plăcut foarte mult la Istanbul și mi-am promis să revin. Am scris despre locuri aici, despre mâncarea delicioasă aici si despre cazare aici . Și mi-am adus aminte că nu v-am povestit despre o după-amiază foarte faină. Cine mă cunoaște știe atât faptul că am un soț foarte pasionat de avioane și plane spotting (fotografierea avioanelor) cât și faptul că în fiecare deplasare e musai să facem o "haltă" la terasa de spotting a aeroportului (dacă există) sau la locul de unde se văd cel mai bine aterizările sau decolările. El e super fericit că își face damblaua și ar putea sta cu orele, iar eu fie citesc ceva în timpul ăsta, fie casc gura prin magazine dacă suntem în aeroport. Așa am petrecut vreo 4 ore în Atena între 2 zboruri la terasa de la McDonalds care avea vedere spre pistă,  în Hong Kong vreo 2 ore după ce am aterizat, în Bali eu am stat la plajă cât el s-a dus la aeroport să "vadă care e treaba" și a venit tot ars de soare că în graba cu care a tulit-o a uitat să își ia crema de protecție.

In aeroportul din Atena

Alături de alți pasionați în Hong Kong

         Nu-mi făceam iluzii că la Istanbul vom sări peste spotting, dar de data asta a fost altfel. S-a documentat omul bine înainte de plecarea de-acasă și a aflat că există un mall, Fly Inn, care se află destul de aproape de aeroport și care are o terasă paralelă cu pista aeroportului Ataturk. Suna foarte bine, el cu avioanele, eu clătesc ochii prin magazine, mai trebuia doar să alegem ziua, și nu oricum, ci în funcție de vreme, pentru că nu poți face poze bune pe vreme nasoală. A venit și ziua potrivită, am mers cu un tren vreo n-șpe stații, până în cartierul Florya, și de-acolo pe jos am tot bâjbâit pe străduțe. Ne uitaserăm pe net înainte de plecare la o hartă și aveam în minte cam cum ajungem de la tren, dar ori nu am aproximat bine distanța ori ceva ne scăpase. Zona era una foarte frumoasă, plină de vile și clădiri cochete dar se părea că nimeni nu auzise de Fly Inn, sau chiar nimeni nu înțelegea ce îi întrebam. Până la urmă l-am găsit cu chiu cu vai, după vreo oră de mers pe jos și după ce am făcut evident un ocol inutil, dar nu mai conta. Primul lucru pe care l-am verificat a fost terasa unde era mare bătaie pe locurile de la mese și de unde Andrei nu s-a mai dat dus vreo 3-4 ore. Adevarul e ca meritase tot efortul, priveliștea era grozavă. Si el s-a apucat de treabă.

Aeroportul în zare

Coadă la decolare

British în decolare

Swiss

Ataturk Airport

Tot ce are nevoie un spotter pentru a fi fericit

In acțiune

       Eu mă plimbam ba la câte un magazin, ba mai luam ceva de băut sau de mâncat, ba mai ascultam cuminte lecția despre cum faci diferența intre un Airbus și un Boeing dar fie vorba între noi nu prea mi-a intrat în cap. Ce să vă mai spun că la un moment dat se aliniaseră la decolare o serie de aeronave prezidențiale, semn că fusese ceva întâlnire importantă în oraș iar spotter-ul meu era în fibrilații.

US Air Force

Czech Air Force

Swedish Air Force

       Pe la vreo 6 s-au adunat deodată niște nori și a început o ploaie torențială,era clar semnalul de plecat către casă. La retur am facut numai vreo 15-20 de minute până la stația de tren, ajutați și de ploaia care nu ne dădea răgaz de căscat gura. Eu abia așteptam să ajungem la hotel să văd dacă tipul de la recepție se ținuse de cuvânt că îl rugasem să mă ajute cu un tort surpriză pentru că al meu soț tocmai schimba prefixul. Făcuse 30 de ani și după spusele lui avusese o zi extraordinară.

Ce mai contează că bate vântul și vine ploaia...

Și tortul promis