Copenhaga- culorile unui oraş

 

               Povestea mea daneză începe într-o zi de joi, la mijloc de martie, o zi în care vântul abia adia iar soarele zâmbea din înaltul cerului parcă făcându-le în ciudă tuturor aplicaţiilor meteo care anunţaseră nori şi vreme aşa şi-aşa.
               Imediat ce am pus piciorul pe pământ danez am fost plăcut surprinsă, întâi de vreme, apoi de tot soiul de detalii care mi se perindau prin faţa ochilor. Curăţenie, ordine, feţe zâmbitoare şi evident biciclete, multe multe biciclete. Citisem undeva că în Copenhaga sunt aprox 1,2 milioane de locuitori şi mai bine de 55% folosesc bicileta ca mijloc de transport. La mijlocul zilei parcările erau pline ochi şi mă gândeam oare cum faci să-ţi recunoşti bicicleta între zeci de alte biciclete ? Mai ales că cele mai multe sunt cam la fel, de oraş, cu un mic coş în faţă, nimic pretenţios. Şi apoi am văzut detaliile care fac diferenţa: un zorzon, o mică fundă colorată legată de ghidon, o floare sau chiar o ghirlandă de flori de hârtie prinse de marginea coşului. Aşa deci!

Biciclete în față la Magasin du Nord

             Dar vremea frumoasă care ne-a întâmpinat a fost doar aşa, de amăgire, pentru că a doua zi ne-au dat bineţe nişte nori gri de toată frumuseţea care au adus cu ei o ploaie măruntă şi urâcioasă, transformată în ultima zi în ninsoare. În ciuda vremii, mi-a plăcut mult oraşul ăsta, cu casele lui colorate, cu palate şi turnuri care mai de care mai frumos înălţate, cu gărzi ce se schimbă la oră fixă şi cu vestita lui mică sirenă ce stă în acelaşi loc, privind spre pământ de-atâţia amar de ani.
            N-am avut foarte mult timp la dispoziţie, două zile împărţite între plimbarea de dimineaţă, mers înapoi la apartament pentru somnul de amiază al Bondarului şi o nouă plimbare, dar a fost suficient pentru a ne face o impresie despre capitala daneză. Am apucat să facem claisca plimbare cu barca pe canale, prilej cu care am văzut oraşul dintr-o altă perspectivă, ne-am plimbat prin Nyhavn admirând bărcuţele ancorate pe canal şi vestitele case colorate şi am râvnit la o jumate de oră de linişte la una din multele terase ce aveau flori vesele pe masă şi câte o păturică pe scaun. 

Terase pe Nyhavn

   

              Ne-am cocoţat în turnul palatului Christiansborg la lăsatul serii pentru a vedea silueta oraşului pe fundalul unui cer sângeriu şi când în sfârşit ne-am dat duşi spre casă, am reuşit să luăm metroul în direcţia greşită. I-am făcut o scurtă vizită sirenei apoi am asistat alături de alţi gură-cască la schimbarea gărzii de la palatul Amalienborg. Speram să fie cu toboşari sau trompete dar acest lucru se întâmplă numai când vreun membru al familiei regale se află în palat. N-a fost cazul, dar a fost oricum o experienţă drăguţă. 

           Ne-am plimbat puţin prin ploaie pe Stroget şi străzile pietonale adiacente, nu pentru shopping ci pentru a admira frumoasele clădiri şi ne-am urcat şi în Turnul Rotund doar aşa, pentru că ne-a ieşit în cale.

Vedere de sus din turn

Mica Sirenă

Garda palatului Amalienborg

        Sunt multe lucruri pe care nu am apucat să le vedem, cum ar fi vestitul parc Tivoli care (din păcate pentru noi) se deschide numai in aprilie, Experimentarium City, un muzeu al ştiinţelor unde e grozav de mers cu copii mai mărişori pentru a le arăta fel de fel de chestii practice, muzee şi palate dar mai ales parcuri şi grădini care am înţeles că sunt extraordinare. Cine ştie, poate vom mai ajunge prin Copenhaga cu altă ocazie, până atunci mă declar încântată de ce am văzut şi vă las în compania fotografiilor.

Magasin du Nord

Palatul Christiansborg

Clădirea Operei

 

Mica Sirenă văzută din barcă

Locul de unde se îmbarcă familia regală

Biserica de marmură

La Amalienborg în așteptarea soldaților

Pe Stroget

Turnul Rotund