Trulli (luli) prin Alberobello

             Iată că a venit vremea să vă povestesc şi despre trulli. Spre ruşinea mea, nu auzisem decât destul de recent despre aceste căsuţe interesante, dar imediat ce am aflat despre existenţa lor mi-am dorit să ajung să le văd. Căsuţele trulli sunt din piatră, fără ciment, au o bază cilindrică şi acoperiş conic şi sunt specifice zonei văii Itria din Puglia unde se pare că erau folosite ca şi depozite sau locuinţe. Una din posibilele explicaţii pentru modul de construcţie fără ciment este uşurimea cu care puteau fi demontate în perioada în care impozitele pe locuinţele permanente erau foarte mari. Se spune că erau demolate când veneau colectorii de taxe şi refăcute după plecarea lor. O fi adevărat, n-o fi, nu ştiu să vă spun, cert este că sunt interesante şi merită văzute.

 

 

          Din goana trenului vezi în stânga şi-n dreapta plantaţii de măslini (Puglia este principalul producător de ulei de măsline din Italia), ici-colo câte un orăşel şi pământ roşu. În tren, la dus, majoritatea călătorilor erau turişti, veniţi din te miri ce colţuri de lume să vadă căsuţele din poveşti. Ne-am dat seama că ne apropiem pentru că printre măslini începeam să zărim câte un trullo, apoi tot mai mulţi, unii vechi, alţii care abia acum se construiau, evident în scopuri turistice. Controlorul foarte simpatic a dat o raită prin toate vagoanele să anunţe că următoarea staţie e Alberobello. 

 

Măslini și pământ roșu

Trullo în construcție

              De la gară până în centru am făcut vreo 10 minute, timp în care Bondarul tot bâzâia că vrea îngheţată şi vrea să vadă trulli. Drept să spun, şi noi cam tot asta voiam, aşa că am mărit pasul. Ajungem în final la o intersecţie şi nu ştiam încotro s-o apucăm, în dreapta se vede o biserică mare şi frumoasă şi nişte străduţe înguste în jurul ei, iar in stânga, o stradă largă, pietonală, plină de tarabe cu tot ce vrei şi ce nu vrei care părea să se prelungească destul de mult. Bine bine, dar unde-s trulli?!

         Hai că mergem în dreapta, or fi pe după biserica asta, că doar nu-s pe pietonală. Trecem de biserică, o luăm pe nişte străduţe curate şi îngrijite, mai un trullo, mai câteva case obşnuite, apoi iar un trullo, 2-3 oameni...hmmm, ceva nu era bine. Era totuşi ora 10 jumate, ar fi trebuit să fie plin de turişti, plus că nu arăta ca-n pozele pe care le văzusem eu pe net, străzi întregi pline de trulli. Era clar că nu suntem unde trebuie. Hai să ne întoarcem la pietonală, stăm la o terasă, luăm o îngheţată să prindem puteri şi pornim apoi mai departe. Zis şi făcut! 

    

            Tocmai când credeam că nu se mai termină strada aia transformată în bazar, ajungem în sfârşit la o piaţă largă, plină de terase, în capătul căreia vedem minunea: un deal plin de trulli. Acolo erau străduţele alea abrupte cu căsuţe ca din poveşti pe care voiam să le vedem. Acolo erau sutele de turişti, mari şi mici, cu ghid sau fără, invitaţi de proprietarii magazinelor de suveniruri să arunce un ochi înăuntru, să guste ciocolată cu migdale sau tot felul de licori tradiţionale. Acolo vrei să faci poze în stânga şi-n dreapta şi cu greu găseşti un moment în care să nu prinzi ceva turişti in cadru. Acolo erau trulli din Alberobello! 

              Nouă ne-a plăcut la Alberobello, e turistic într-adevăr, dar e un loc frumos, îngrijit, unul din puţinele locuri unde găseşti trulli, un loc în care oamenii şi-au dat seama că pot face bani de pe urma acestor construcţii şi unde ar fi păcat să nu te duci dacă ajungi în zonă. Ba chiar mai interesant ar fi să te şi cazezi într-un trullo, renovat şi utilat cu tot ce ai putea avea nevoie.

             

            La Alberobello se ajunge cu trenurile companiei Ferrovie Sud-Est. În gara din Bari se află la peronul 11. Drumul durează o oră şi jumătate iar biletul costă 4.90 Euro.