Poveşti din Muntenegru-Kotor

         Ani la rând am tot auzit cât e de frumos în Muntenegru, la fel cum am tot auzit cât e de greu şi de periculos drumul, ba că sunt multe serpentine, ba că au fost multe accidente de-a lungul timpului prin canioanele care trebuie străbătute până să ajungi la mare. Şi uite aşa, în fiecare vară găseam o altă destinație şi lăsam Muntenegru de-o parte, deşi ne tot promiteam că vom ajunge cândva.   

         Dar uite că anul ăsta a fost câştigător şi tare bine am făcut că am ales aşa. Muntenegru s-a dovedit a fi chiar mai frumos decât in poveştile auzite şi chiar dacă drumul este într-adevăr greu, chiar merită tot efortul.     

        Cea mai grea parte de drum, de la Podgorica la Tivat prin Cetinje, este şi cea mai spectaculoasă. Drumul, vechi de pe vremea austriecilor şi lat de o bandă şi un pic, fără niciun fel de balustradă, urcă şerpuit până te amețeşte bine de tot şi tocmai când te bucuri că nu e trafic (că nu e loc să treacă două maşini) te trezeşti că din sens opus vine un autocar. Şi după alte două-trei serpentine în ac de păr mai vine unul şi tot aşa până ajungi sus de unde începe aceeaşi poveste la coborâre, dar la pachet cu o privelişte grozavă asupra mării. Nici nu apuci să te minunezi de frumusețea din zare, că dai cu ochii peste nişte nebuni care au instalat o tiroliană peste hău şi te invită să trăieşti senzații tari. Am zis pas evident şi am mers mai departe. Pe măsură ce cobori începe să se vadă tot mai bine golful Kotor. Imposibil de descris în cuvinte cât e de frumos peisajul. Aproape că am uitat de răul de maşină sau de faptul că eram pe drum de 13 ore. Drumul parcă nu mai e aşa îngust şi ne venea să ne oprim la fiecare curbă ca să facem poze, dar Bondarul care deja era super obosit nu mai avea răbdare aşa că ne-am mulţumit cu pozele făcute şi nu ne-am mai oprit până in Tivat la vila unde eram cazați.

Cam asa arata drumul pe harta

 

Drumul serpuitor

Cablul de la tiroliana peste hau

Daca va uitati cu atentie vedeti platforma de sosire de la tiroliana

Golful Kotor

In zare se vede si pista aeroportului Tivat

           La poalele Munților Lovcen, într-un decor de poveste (pe o parte străjuit de munți iar pe cealaltă scăldat de mare), se află Kotor, o bijuterie de oraş, cu o istorie veche şi zbuciumată. Încă nu se ştie cu exactitate când a fost înfiinţat oraşul, cert este că de-a lungul timpului a fost pe rând condus de romani, bizantini, a fost republică independentă o perioadă ca apoi să treacă de bunăvoie (dar silit de pericolul expansiunii otomane) sub protecția Veneției. Au urmat apoi la conducere austriecii, francezii, din nou austriecii iar din 1918 a ajuns parte a Iugoslaviei. Pe lângă războaie, oraşul a cunoscut nenumărate catastrofe, o serie de cutremure l-au distrus parțial dar a renăscut de fiecare dată.
         Oraşul vechi este înconjurat de ziduri groase de apărare iar accesul se poate face prin cele 3 porți: Poarta Mării - la vest, Poarta Râului - în nord sau Poarta Gurdic- în sud. Deasupra oraşului, pe stânci, îți atrag atenția alte ziduri, o biserică si fortăreața Sveti Ivan la care trebuie să vă mărturisesc cu mare părere de rău că nu am ajuns. Ştiu că de acolo se vede grozav oraşul, dar până la ea trebuie să urci nici mai mult nici mai puțin de 1350 de trepte iar urcuşul ăsta de o oră jumate nu e tocmai pentru copii. Dar nu-mi fac prea mari probleme, sunt convinsă că voi reveni în Kotor, voi urca la fortăreață si promit să vă povestesc cum a fost!

Poarta Marii

Zidurile ce se ridica pana sus pe munte

Poarta Raului

          Am intrat în oraşul vechi prin Poarta Mării şi am hoinărit pe străduțele înguste admirând frumoasele clădiri. Am găsit pe rând cele mai importante puncte: Turnul cu Ceas, Piața Armelor (locul unde în trecut erau păstrate armele şi muniția), Catedrala Sveti Tripun cu cele două turnuri diferite (catedrala a fost grav avariată în urma cutremurului din 1667 iar fondurile pentru reconstrucție nu au fost suficiente). Am admirat frumoasele palate: Drago, Pima, Bizanti sau Grgurin şi ne-am distrat mângâind nişte pisici tolănite la soare.

Turnul cu Ceas

Palatul Pima

Catedrala Sveti Tripun

Stadute pline de farmec

Punctul de pornire sper Fortareata Sveti Ivan

Biserica Sveti Luka

Piata Armelor si un incendiu de vegetatie pe Muntele Lovcen

Palatul Grgurin ce gazduieste Muzeul Maritim

Biserica Sveti Nikola

 

     Ne-am incheiat plimbarea in Kotor cu regretul ca nu am putut sta mai mult dar si cu promisiunea ca vom reveni candva!