Vreo 40 de minute cu feribotul, atât durează drumul din Hiroshima până pe insula Miyajima. Pe măsură ce te îndepărtezi încet de țărm, legănat de mersul molcom al feribotului, treci pe lângă crescătoriile de scoici iar privirile încep să se plimbe nerăbdătoare pe siluetele dealurilor învăluite încă în ceață. Vremea e urâtă, plouă mocăneşte iar norii cenuşii nu prevestesc nici o îmbunătățire. Încet-încet te apropii de mica insulă iar măreața poartă Itsukushima ți se arată în toată splendoarea ei. Pare că pluteşte pe apă şi parcă şi feribotul încetineşte când trece prin dreptul ei. Numai ploaia nu se opreşte.
 |
| Crescatorii de scoici |
Ajungi la țărm şi treci prin micuța sală de aşteptare a debarcaderului care e plină de oameni. Unii acum au ajuns, alții aşteaptă un nou feribot înapoi spre Hiroshima. Nişte căprioare blânde şi ude leoarcă vin să vadă dacă e rost de ceva mâncare. Sunt foarte obişnuite cu oamenii şi te însoțesc o bucată de drum, doar-doar le scapi vreun biscuite.
Miyajima e o insulă mică, cunoscută pentru altarul Itsukushima, a cărui poartă torii reprezintă una dintre cele mai cunoscute imagini din Japonia. Construit pe piloni deasupra apei, altarul are mai multe încăperi legate între ele prin podețe de lemn. În prima parte a zilei când volumul de apă e mare, poarta torii se înalță din apă, în timp ce după-amiaza, când marea e la reflux şi apa se retrage lăsând loc pământului, poate fi privită de aproape.
 |
| in asteptarea musteriilor |
 |
| Poarta Itsukushima |
 |
| Altarul Itsukushima |
Dacă eşti iubitor de natură (şi dacă vremea ține cu tine), după vizita la altar poți să alegi potecile de drumeție care îți poartă paşii până sus, pe vârful Misen (535 m), trecând printre cireşi sau arțari japonezi. Primăvara, când sunt înfloriți cireşii sau toamna, când pădurea îmbracă haine roşii-aurii, aceste poteci oferă un adevărat spectacol.
 |
| Aleile de drumetie |
 |
| Frunzele de artar iti indruma pasii spre aleile artarilor |
La fel de bine poți alege să arunci o privire la strada cu mazagine de suveniruri de unde îți faci provizii de momiji -prăjiturele tradiționale în formă de frunză de arțar, porți torii în miniatură, seturi de bețişoare sau linguri de lemn pentru orez. Tot aici găseşti şi cea mai mare lingură de orez din lume, poți mânca scoici sau delicioasa okonomiyaki.
 |
| Magazine cu prajiturele |
 |
| Mini-atelier de prajiturele momiji |
 |
| Cea mai mare lingura de orez din lume |
 |
| Poftiti la scoici! |
Apoi, cu burta plină şi suvernirurile cumpărate, îți iei la revedere de la căprioare, iei feribotul şi faci cale-întoarsă aruncând o ultimă privire către măreața poartă torii ce rămâne în urmă sub picăturile sâcâitoare ale ploii care pare fără sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu