Am pornit spre Sasca Montană pe o ploaie care ținea deja de aproape o zi jumate şi la cum arăta cerul nu dădea deloc semne de îmbunătățire. Din când în când mai verificam prognoza meteo pe telefon şi speram într-o minune. Ajungem în Oravița şi vedem că ploaia se domoleşte, în partea stângă a drumului, spre munți, cerul era cenuşiu şi plin de nori, dar în partea dreaptă începea să se însenineze. Încă 17 km de drum foarte prost până în Sasca Montană şi ce să vezi?! Intrăm în sat pe un soare şi pe un cer senin de ziceai că nu căzuse picătură de ploaie în ultimele zile. Ne cazăm la Pensiunea La Vechea Moară şi plecăm repede să apucăm să facem un traseu.
 |
| Pensiunea La Vechea Moara |
Alegem traseul La Tunele pe care îl începem din capătul satului Sasca Română. Trecem de Pensiunea Cheile Nerei şi mergem tot înainte până se termină casele şi drumul asfaltat. Lăsăm maşina şi pornim pe o potecă. După câteva minute dăm de un panou care ne anunță că traseul e de 5 km, marcat cu bandă roşie. Trecem puntea peste Nera şi facem dreapta pe potecă, pe malul apei. Întrăm apoi în pădure şi urmăm poteca foarte bine marcată. Urcăm încetişor, panta nu e foarte abruptă şi treptat apar tot mai multe stânci.
 |
| Puntea peste Nera |
 |
| Nera- cam umflata din cauza ploilor |
 |
| Traseul e foarte bine semnalizat |
Ajungem în sfârşit la primul tunel, mic ca o boltă de piatră, apoi mergem mai departe, pe poteca de piatră de la marginea stâncii. Nu e țipenie de om, soarele străluceşte cu putere şi se aud doar cântece de păsărele. Abia aşteptăm următorul tunel, sunt 7 în total şi când îl găsim, ce să vezi?! E cel mai lung (40m) şi lumina soarelui nu pătrunde deloc în el; ne bucurăm că avem lanterna dar după câțiva metri dăm de apă. Din cauza ploilor s-a infiltrat foarte multă apă şi tunelul e inundat, apa e suficient de adâncă încât să nu putem trece fără să ne udăm la picioare. Încerăm să găsim un traseu ocolitor dar nu reuşim, aşa că urmăm planul B: descălțarea. Bărbatul înşfacă Bondarul şi lanterna, eu rucsacul şi papucii şi să-i dăm drumul! Vaaai de când nu am mai simțit aşa o senzație! Apa era țeapănă, pietrele de sub destul de ascuțite, noroc că nu era mare distanța. Ieşim din tunel, ne uscăm picioarele şi la drum!
 |
| Primul tuneeel! |
 |
| Tunelul inundat |
 |
Avertismente
|
De-acum, la fiecare tunel Bondarul ne întreabă dacă mai dăm de apă... ei bine, nu am mai dat, toate tunelurile următoare erau micuțe dar traseul în ansablu e foarte frumos. Se termină la Podul Bei, un punct de plecare pentru mai multe trasee.
 |
| Loc de popas la Podul Bei |
De acolo puteam să ne întoarcem înapoi pe acelaşi drum ( ceea ce implica o nouă descălțare), sau aveam posibilitatea să alegem un alt traseu, peste Dealul Caraula. Am ales a doua variantă pentru că doream să facem un traseu diferit. Acesta este marcat cu bulina roşie şi durează aprox 1 oră jumate. Inițial se merge pe drum, dar după vreo 15 minute poteca continuă în sus pe deal, prin pădure.
 |
| Traseul continua prin padure |
După porțiunea de urcuş, poteca iese din pădure şi în fața ochilor ni se desfăşoară un peisaj grozav: dealuri înverzite, culmi domoale, un sat în depărtare şi cântece de păsărele pe fundal. Deja Bondarul dădea semne de oboseală şi ne tot întreba când ajungem. Nici nu era de mirare, mergeam de peste 3 ore, ceea ce pentru 5 ani jumate...nu e puțin lucru.
Cu ultimele puteri şi cu gândul la puntea suspendată peste Nera pe care aveam să o trecem din nou ajungem înapoi în Sasca Română iar de acolo, cu maşina în Sasca Montană unde eram cazați. Ne-a plăcut foarte mult traseul La Tunele şi vă recomand să nu îl ratați dacă ajungeți în zonă. Este un traseu usor, poate fi parcus de copii iar peisajele sunt foarte frumoase.
Despre Lacul Ochiul Beiului şi Cascada Beuşnița, vă povestesc în episodul următor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu