Totul e bine când se termină cu bine

Liliana organizează un concurs de depănat amintiri, concurs al cărui premiu este ghidul Lonely Planet - Islanda. Sună bine, nu? Unde mai pui că pentru înscrierea în concurs nu trebuie decât să scotocesc un pic în memorie după o amintire.

În ultima vacanţă, după zilele nebune din Hong Kong unde am umblat de dimineaţa până seara, ne-am refugiat pentru un pic de relaxare în Phuket. Activi din fire, evident că dupa vreo câteva zile de leneveală deja ne ardeau călcâiele aşa că am închiriat un scooter să dăm o raită pe coclaurile din jur. A doua zi urma să plecăm  spre casă, deci era ultima şansă să mai vedem nişte locuri frumoase.

             În Thailanda e foarte ieftin şi uşor să inchiriezi un scooter, dai banii şi paşaportul şi primeşti la schimb scooterul şi eventual 2 căşti. Nu te întreabă nimeni dacă ai permis deşi se pare că ar cam fi obligatoriu, traficul e haotic dar de la o vreme te obişnuieşti, iar poliţiştii se pare că nu prea au treabă cu turiştii.  Zis şi făcut, dăm banii (25 lei /zi), luăm scooterul şi la drum. Am văzut nişte locuri frumoase despre care o să povestesc cu altă ocazie, ajungem înapoi la hotel pe la 5 după-amiaza, facem un duş şi plecăm  cu gândul să ducem scooterul înapoi şi să mâncăm ceva de cina. Ajungem la "taraba" de unde l-am închiriat şi surpriză! E închis. Zic nu se poate, cum să fie închis la 18.30 în Phuket unde abia atunci începe agitaţia?! Întrebăm în stânga şi în dreapta dacă nenea de la scootere se mai întoarce, şi primim un răspuns dur: da, mâine dimineaţa. Ne uităm disperaţi unul la altul, ce facem? Andrei scoate tacticos "contractul" de închiriere, (de fapt o foaie) pe care vedem scris mare şi subliniat cu marker orarul: 09-18....Deh, unde nu-i cap.....vai de picioare. Aşa e când semnezi ca primarul şi nu te uiţi ce semnezi. Mai rău nici că se putea.  Noi a doua zi dimineţa la 09 trebuia să fim în aeroport, drumul până acolo era cam 1 ora cu maşina,  deci nu aveam cum să predăm scooterul dimineaţa, iar paşaportul lui Andrei era la ei ca garanţie. Disperarea noastră creşte în intensitate, îmi şi imaginam că trebuie să modificăm biletul de avion Phuket-Bangkok, cine ştie cu ce penalizare. Noroc că pe foaia respectivă era şi un număr "de urgenţă" la care ne-a şi raspuns domnul cu pricina şi probabil că era obişnuit cu astfel de zăpăciţi că a început să râdă când ne-a auzit aşa disperaţi şi a zis că nu e problema...vine el înapoi cu paşaportul peste vreo oră, să-l aşteptăm că vine. Nu cred că trebuie să mai dau detalii despre ora aceea care a trecut extrem de greu, dar totul e bine când se termină cu bine. Omul a fost foarte de treabă, a ajuns într-o ora cum a zis, i-am lasat şi un bacşiş generos că ne-a scos din încurcatură şi spre mirarea noastră a trebuit să insistam să-l accepte . Acum râdem cand ne aducem aminte...dar atunci eram destul de morcoviţi. Sper că ne-a fost învăţătură de minte pe viitor.

la "benzinarie"