Din nou Thailanda

Cu siguranţă v-am mai spus că iubesc Thailanda. Motivele sunt multe şi cu riscul de a mă repeta vi le mai spun: îmi place forfota şi agitaţia din Bangkok, îmi plac templele extraordinar de frumoase şi liniştea pe care o simţi când intri în ele, îmi plac pieţele de zi sau de noapte, îmi plac florile exotice, peisajele, plajele cu nisip fin şi apa azurie, îmi place zâmbetul oamenilor şi deocamdată e locul unde m-aş muta pentru cel puţin câţiva ani.

Astăzi vă povestesc despre Phuket, cea mai mare insulă din Thailanda. Mare vorba-vine, că are o lungime de aprox 50 de km şi lăţime de vreo 20 km. Se află în Marea Andaman, în partea de vest a Thailandei şi este legată de continent prin două poduri. Aflându-se pe rutele vaselor de comerţ dintre India şi China, insula Phuket a fost menţionată în jurnalele de bord ale navelor portugheze, olandeze, franceze sau britanice şi în trecut era renumită pentru cauciuc şi staniu. În prezent principalele surse de venit sunt cauciucul (Thailanda este cel mai mare producător de cauciuc din lume) şi turismul. Turismul a început să se dezvolte în anii ’80, plajele Patong, Karon şi Kata au devenit cele mai căutate şi aici au fost construite cele mai multe hoteluri. Insula Phuket, ca şi alte locaţii de pe coasta vestică a Thailandei a fost grav afectată de tsunami-ul din decembrie 2004, tsunami care a dus la moartea a peste 5000 de oameni numai in Thailanda. Dar timpul a trecut şi oamenii au luat-o de la capăt, au reconstruit tot ce a fost distrus şi acum Phuket este din nou un colţ de rai.

Am aterizat târziu, după miezul nopţii in Phuket, după un zbor de vreo 2 ore şi ceva din Hong Kong. Oboseala începea să-şi spună cuvântul după cele 5 zile nebune despre care am povestit aici şi abia aşteptam să ajungem la hotel. Am stat la o coadă mică să obţinem viza, apoi la o coadă ceva mai mare la intrarea în ţară, bagajele noastre déjà se învârteau de nebune pe bandă aşteptându-ne şi dăm să ieşim din aeroport. La sosiri, o sală destul de mică, hărmălaie ca la piaţă, plin de şoferi de taxi care îşi strigau oferta, ridicau în aer hârtiile pe care scria mare TAXI şi care îţi ofereau “good price for you”. In avion îî explicasem lui Andrei că am citit undeva pe net că din aeroport până în Kata Beach unde eram noi cazaţi sunt vreo 40 de km şi tariful e în jur de 600 baht (cam 60 ron). El mă asculta cuminte dar se pare că i-a intrat pe o ureche şi i-a ieşit pe cealaltă. Să vă zic de ce. Cât mă opresc eu să schimb bani pe el îl agaţă un nene zâmbitor care îî promite evident transport ieftin. Văd că negociază ei, Andrei îi tot zice că e prea mult, ăla mai lasă din preţ până la urmă par să se înţeleagă şi Andrei vine victorios să-mi zică “Am negociat, a cerut 1800 da’ ne duce cu 1600”.  Vă imaginaţi cred ce mutră am făcut, Andrei nu mai înţelegea nimic, de ce nu e bine; el săracu înţelesese de la mine 1600,  a negociat şi eu vreau să plec nemulţumită. Ne lămurim, îl refuzăm politicos pe nene şi hotărâm să ieşim afară că sigur mai sunt şi alţii, probabil mai ieftini. Evident că afară mai erau vreo 2 birouri de taxi iar cursa era 750 baht. Bucuroşi că nu am luat ţeapă alegem unul şi plecăm spre hotel.

Zilele care au urmat au fost exact ce ne doream, împărţite între leneveală, plajă, baie, mâncare bună, masaje sau plimbări. În Phuket plaja este publică iar Kata unde am fost noi era foarte frumoasă, lată, cu nisip fin iar intrarea în mare e foarte lină. Pe plajă sunt umbrele si şezlonguri de închiriat la preţuri mai mult decât rezonabile: 100 THB/zi/pers (10 lei) iar de la bar îţi puteai lua sucuri naturale sau fructe proaspete.

La amiază când soarele ardea foarte tare ne refugiam la masaj, saloanele de masaj erau cu zecile şi cred că nu a trecut o zi fără intrăm măcar în unul. Fie că era reflexoterapie, fie că era fish-spa, fie că era masaj la spate sau masaj de relaxare, toate aveau preţuri bune şi era păcat să nu profităm. Preţurile variază de la 150 baht reflexoterapie până la 400 baht 1 oră de masaj de relaxare cu ulei de cocos sau aloe vera.

Când ne-am săturat de atâta relaxare, am luat un scooter şi am umblat un pic brambura să vedem Big Buddha, o statuie imensă şi apoi am mers la Kata View Point, un punct de belvedere de unde am putut admira nişte privelişti grozave.

Kata Beach

Apus de soare in Phuket

Fish spa

Big Buddha

Kata View Point

                 

              E lesne de înţeles de ce iubesc Thailanda, nu?