duminică, 28 august 2011

Wat Arun –Templul Zorilor din Bangkok, o adevărată bijuterie


Acum trei ani când am ajuns prima dată în Bangkok nu am apucat să vedem şi Wat Arun (Templul Zorilor) aşa că la a doua vizită, acesta a fost primul obiectiv pe ordinea de zi. Singura problemă era cum ajungem acolo pentru că noi eram cazaţi în Sukhumvit (zona comercială) iar Templul Zorilor se află în Thon Buri, un cartier aflat de cealaltă parte a râului Chao Praya şi care nu prea a fost atins de puterea modernizării. Am tot studiat noi hărţile şi ghidurile şi am ajuns la concluzia că cel mai bine e să luam metroul până la ultima staţie (Gara Hua Lamphong), de acolo un tuk-tuk până la debarcaderul Tha Tien de unde urma să trecem râul cu barca. Fireşte, cel mai comod ar fi fost să luam un taxi, dar cu siguranţă călătoria nu ar fi avut acelaşi farmec. Aşa că ne-am ţinut de plan şi am reuşit fără prea mari bătăi de cap să negociem şi preţul călătoriei cu tuk-tuk-ul spunându-i şoferului să mai taie din preţul cerut că am mai făcut călătoria asta şi ştim exact cât valorează. Iar el ne-a crezut şi a lăsat aproape la jumătate. Că a condus ca nebunul printre maşini, motociclete şi alte vehicule de am crezut ca acolo ne rămân oasele, e partea a doua, dar oricum a meritat experienţa.

Ajunşi la debarcader am aşteptat cuminţi să vină barca ce urma să ne treacă pe partea cealaltă a râului timp în care admiram din depărtare silueta de neconfundat a templului. Bărcile care trec râul vin la intrevale de 10-15 minute iar preţul călătoriei este de 2 baht.

In tuk-tuk

Un mic bazar la debarcaderul Tha Tien

Asteptand barca

Wat Arun din departare




Numit după Aruna, zeul indian al zorilor, acest templu este unul dintre cele mai renumite din Thailanda. Caracteristica remarcabilă a acestui templu este turnul central, construit în stil khmer a cărui înălţime este de peste 80m. Turnul central este înconjurat de alte 4 turnuri mai mici, realizate în acelaşi stil. Construcţia turnurilor a fost începută de Regele Rama al II-lea în 1809 şi terminată de succesorul său Regele Rama al III-lea. Turnurile sunt decorate cu scoici şi bucăţi de porţelan chinezesc care în trecut erau folosite ca balast de către bărcile care veneau din China. Scări abrupte de piatră duc la cele trei terase ale turnului principal. Maimuţe şi giganţi, decoruri tradiţionale thailandeze înconjoară secţiunile mai joase urmate mai sus de statui ce ilustrează momentele importante din viaţa lui Buddha: naşterea, iluminarea, prima predică şi moartea cu intrarea în nirvana. Urcuşul e greu mai ales când afară sunt 35 de grade iar soarele arde cu putere. Nu am ajuns mai sus de prima terasă dar am reuşit să arunc o privire de ansamblu asupra râului şi asupra complexului de clădiri din jurul templului. Dar mai bine vă las în compania fotografiilor.






Nici la coborare nu-i chiar usor










9 comentarii:

Traveling Hawk spunea...

Templul se afla deja pe lista mea, asa ca mi-a facut placere sa vad pozele tale si sa citesc acest post, Claudia. Imi place modalitatea de decorare a zidurilor.

Claudia Mihaila spunea...

Este intr-adevar o bijuterie. Cata munca depusa si cata rabdare....

badge® spunea...

Am fost la Wat Arun prin anul 2000, dar din păcate am stat doar jumătate de oră şi nu l-am urcat, în schimb am pus 2 pitoni uriaşi pe mine la baza lui...
Luasem un tur privat (doar noi doi) cu o barcă tradiţională ce ne-a plimbat pe canalele Chao Praya iar Wat Arun a fost o staţie scurtă. Turul a fost, dealtfel, foarte pitoresc. Cine îşi mai aduce aminte genericul filmului Kickboxer (încă la modă în acea vreme), cu Van Damme plimbându-se cu frate-său pe canale, ştie la ce mă refer.

Din păcate am ratat multe obiective atunci, aşa că se cere o revenire.

Claudia Mihaila spunea...

@Badger, neaparat se cere revenirea in Thailanda :)
Cat despre pitoni, am vazut pozele voastre de pe Picasa si nu te invidiez deloc am o oroare de serpi...brrr

Ioana spunea...

De doua zile tot vreau sa iti zic un singur cuvant: Superb! :-) Pitoni sau nepitoni, va invidiez pe voi astia de ati ajunsara pe acolo si sper sa va calc pe urme curand...

Claudia Mihaila spunea...

:-) Ioana, daca iti doresti cu adevart se va intampla cu siguranta!

alicee spunea...

Ce frumosss! O sa citesc cu siguranta din nou toate articolele pe care le-ai scris despre Thailanda cand voi pleca, pentru ca se va intampla si asta odata!
Templul e superb, cred ca imi va ramane in minte pozele cu detalii, sunt prea frumoase!!!

Claudia Mihaila spunea...

@Alicee, intr-adevar e un templu superb ca multe altele din Bangkok.

Andreea spunea...

O destinatie deosebita! Superb