duminică, 23 ianuarie 2011

Cascada Victoria - Zambia episodul 1

              În 2009 am avut ocazia să ajung în Zambia la Livingstone. Ce ştiam eu până atunci despre această ţară?  Foarte puţine, că e o ţară din Africa, că aici se află cascada Victoria şi...cam atât. Aşa că m-am pus pe documentat şi am mai aflat una-alta:
 -Zambia e ţara râului Zambezi, a cascadei Victoria şi a safariurilor, a priveliştilor ce îţi taie răsuflarea şi a abundenţei de sălbăticie pură. Cu o suprafaţă de de 752.000 km pătraţi, Zambia este una din cele mai mici ţări din Africa de Sud şi are o populaţie de aprox. 10.3 milioane de locuitori. Limba oficială este engleza şi majoritatea populaţiei o vorbeşte fluent. Dialectele cele mai des întâlnite sunt bemba, tonga, kaonde, luvale şi lunda.
            - se învecinează cu Angola la vest, Congo la nord, Tanzania la nord-est, Malawi la est, Mozambic la sud-est, Zimbabwe şi Botswana la sud şi Namibia la sud-vest. În capătul sudic al Zambiei se află cascada Victoria, cotată ca una din cele şapte minuni ale lumii.
            - datorită poziţionării geografice şi a altitudinii înalte, Zambia are climă subtropicală umedă, cu 3 sezoane distincte: decembrie – aprilie – sezon cald şi umed, mai – august – sezon rece şi uscat, septembrie – noiembrie – cald şi uscat.
- este o ţară creştină, fiind convertită gradual începând cu secolul XIX. Sunt întâlnite însă şi alte religii: musulmană, budistă şi hindusă.
- economia Zambiei este bazată în mare parte pe mineritul de cupru şi cobalt. 75% din populaţia ţării practică agricultura de subzistenţă, deşi aceasta este vulnerabilă la fluctuaţiile vremii.  Venitul mediu pe cap de locuitor este de 800 $ / an. 
- în 1964 ţara a ieşit de sub protectoratul Marii Britanii şi a devenit independentă sub numele de Zambia, derivat din numele râului Zambezi.
  Am plecat pe ruta Bucureşti-Londra-Lusaka cu British Airways urmând ca apoi să zbor cu Zambezi Airlines din Lusaka în Livingstone. În Lusaka am avut doar vreo 3 ore la dispoziţie, ore pe care le-am petrecut în aeroport pentru că nu era timp suficient să ajung până în oraş. Aşa am putut să observ că timpul se măsoară altfel pentru localnici, nimeni nu se grăbeşte, toţi se mişcă cu încetinitorul de parcă ar avea tot timpul din lume. Coada la intrarea în ţară părea să nu se mai termine niciodată, celor doi funcţionari din spatele ghişeelor, extrem de plictisiţi, părea sa le facă o adevărată plăcere să lucreze cu viteza melcului iar şocul meu a fost maxim când am fost nevoită să le dau şpagă pentru a primi înapoi paşapoartele. Fiind reprezentantul grupului, am aşteptat vreo 15 minute până când tacticoşi, au verificat toate paşapoartele, s-au întrebat unii pe alţii dacă nu cumva avem nevoie de viză, apoi au dat vreo 2 telefoane “just to make sure”, au luat din nou paşapoartele la rând să le ştampileze şi când credeam că în sfârşit e totul gata unul dintre funcţionari îmi zice zâmbind larg: “Ma’am, what’s for my lunch?” . Eu cu ochii cât cepele, mă gândesc că poate nu am înţeles bine ce mă întreabă şi îl rog să repete că nu am înţeles ce doreşte. Cu acelaşi zâmbet larg, îmi arată cu o mână paşapoartele şi cu cealaltă se freacă pe burtă şi zice: “Ma’am I have to eat something today, right?”. Nu mă las mai prejos şi ii spun că îmi pare rău dar nu am bani mărunţi, la care el mă închide: “No problem Ma’am, I give you change!” Poftim, mai spune ceva dacă poţi, mă scotocesc de 20 de dolari (noi eram vreo 22 în total), primesc paşapoartele şi iată-ne intraţi în Zambia. Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm vreo 2 ore până la zborul Lusaka-Livingstone.
Bun venit in Zambia!

Aeroportul Lusaka

Harnici ca niste furnicute :)

Avionul cu care am zburat de la Lusaka la Livingsone
           După un zbor cu multe zgâlţâieli ajungem în sfârşit la Livingstone şi ne cazăm la The Royal Livingstone, un hotel de lux, în stil colonial, incredibil de fumos. Rămâi fără cuvinte când vezi zebrele care pasc liniştite pe pajiştea de lângă piscină, maimuţele care fac giumbuşlucuri pe alei sau râul Zambezi care îşi continuă curgerea agitată.
The Royal Livingstone

Receptia


Maimutele nelipsite din peisaj

Zebrele in timpul mesei

                                        
Hotelul vazut din elicopter
           Începem a doua zi cu un safari în Mosi-O-Tunya National Park. Fiind localizat în amonte de cascadă, parcul poartă denumirea locală a acesteia şi se traduce ”Fumul care tună”. Safari-ul a fost interesant, dar nu extraordinar de spectaculos pentru că din acest parc lipsesc marii prădători, cele mai întâlnite specii de aici sunt girafele, zebrele, antilopele iar ocazional turmele de elefanţi trec râul Zambezi şi se plimbă pe aici dar evident, au fost lipsă la apel.

Atentie la elefanti si la hipopotami

Un hipopotam sfios

Antilope impala


Eu si Marele Zambezi


                 În episodul următor o să vă povestesc celelalte aventuri din Zambia.

3 comentarii:

Oana Bajka spunea...

Ce frumos povestesti, abia astept episodul 2! :)

Claudia spunea...

Multumesc d-na Wanna, e in lucru episodul 2...stay tuned! :-)

Anonim spunea...

Ce fain reiese stilul tau din articol! Parca l-ai povesti prietenilor tai la cafea :) Bravo!