De-ale gurii prin Thailanda

Întăi de toate trebuie să mărturisesc că prima dată când am fost în Thailanda nu prea ne-a plăcut mâncarea. La drept vorbind eram şi prima dată în afara Europei, un pic speriaţi, un pic reticenţi, dar totuşi am încercat câteva feluri ca să vedem cum e. Pentru mine cea mai mare problemă era faptul că majoritatea felurilor erau cam prea picante pentru gustul meu. Andrei avea în schimb o altă problemă : mirosul orezului, un miros puternic, ciudat şi care se simţea cam peste tot, pe străzi sau în restaurante.    

 Dar de la prima noastră întâlnire cu mâncarea asiatică au trecut 3 ani, timp în care ne-am deşteptat, am încercat şi alte bucătării (malay, indoneziană, singaporeză sau chineză), am prins curaj după ce am mâncat in hawker-center in Singapore sau în pieţele de noapte din Hong Kong şi iată că ajungem din nou în Thailanda, dornici să mai dăm o şansă mâncării thailandeze. Şi bine am făcut!

Având o suprafaţă destul de mare, un relief foarte variat de la poalele munţilor Himalaya în nord, la pădurile tropicale şi insulele din sud şi peste 40 de grupuri entice, fiecare cu cultură şi tradiţii proprii, nu este de mirare că bucătăria thailandeză este foarte variată. Thailandezii sunt foarte gurmanzi, mănâncă oriunde, pe stradă sau în pieţe şi se spune că dacă se întâlnesc doi thailandezi, formulele de salut sunt urmate de întrebarea “ai mâncat? ”. Dacă în trecut thailandezii mâncau cu mâna, acum folosesc furculiţa şi lingura (furculiţa în mâna stângă pentru a ajuta la împingerea mâncării în lingură) şi câteodată beţisoarele (numai la supele cu tăiţei).

Bucătăria thailandeză este renumită pentru folosirea ierburilor sau condimentelor proaspete: ghimbir, iarbă de lămâie, busuioc sau mentă. Printre condimentele cele mai folosite se numără sosul de peşte (nam pla), pasta din creveţi, piperul negru, coriandrul sau curry-ul. Puiul, peştele şi fructele de mare sunt foarte des întâlnite, în general făcute la grătar. Ca şi în cazul altor bucătării asiatice, orezul joacă un rol foarte important în bucătăria thai. Orezul “jasmine” este specific Thailandei, are bobul lung şi un miros dulceag  şi este în general făcut la aburi. La fel de populari sunt tăiţeii din făină de orez folosiţi fie în supe fie ca feluri de mâncare de sine stătătoare ca “pad thai”.

Standuri cu pad thai

 

pad thai

                  Fructele au un loc important în dieta thailandezilor şi de obicei sunt servite după masă. La tot pasul găseşti tarabe cu tot felul de fructe mai mult sau mai puţin cunoscute, de la papaya, mango, ananas sau nucă de cocos la longan, durian sau lychee.

Stand cu fructe proaspete in Phuket

Durian-ul cel puturos

Rose Apple

Longan

Cele mai renumite feluri de mâncare şi pe care le-am încercat sunt:

pad thai –tăiţei din orez prăjiţi în sos de peşte cu ou, creveţi sau pui şi condimente . Am mâncat şi în restaurante şi pe stradă şi mi-au plăcut de fiecare dată.

khao pad – orez prăjit cu ou şi carne, ceapă şi roşii, foarte bun

tom yam kung – o supă ciudată, acră şi picantă, foarte aromată cu creveţi şi iarbă de lămâie, sos de peşte, lămâie verde şi ardei iute mărunţit. Iniţial mi s-a părut interesantă dar după ce am mai incercat de vreo 2 ori am ajuns la concluzia că nu îmi place. Aromele sunt mult prea tari şi prea amestecate

satay-frigărui de pui sau porc marinate în sos de arahide, găseşti la tot pasul tarabe cu satay în special în Bangkok şi constiuie o gustare delicioasă

gai pad met mamuang –carne de pui prăjită cu nuci caju, o combinaţie foarte gustoasă.

            Acestea fiind zise, nu pot decât sa îmi doresc să ajung din nou în Thailanda!