O plimbare prin Macao

       La numai 70 de km sud-vest de Hong Kong se află Macao, o regiune administrativă specială a Chinei şi una dintre cele mai vechi colonii europene din China. Comercianţii portughezi au ajuns în Macao în secolul 16 şi au administrat regiunea până la data de 20 decembrie 1999 când a fost retrocedată Chinei cu condiţia autonomiei pe o perioadă de 50 de ani. In cadrul politicii ”o ţară, două sisteme”, guvernul chinez este responsabil de apărarea teritoriului şi afacerile externe în timp ce Macao deţine propriul sistem juridic şi monetar precum şi propria politică vamală. Dacă în trecut industriile care au dus la dezvoltarea regiunii erau cea textilă sau electronică, în prezent Macao se bazează în principal pe turism, numărul turiştilor fiind de peste 27 de milioane în fiecare an. Fără îndoială un rol foarte important în dezvoltarea turismului l-a avut construirea cazinourilor şi faptul că în Hong Kong-ul învecinat cazinourile şi jocurile de noroc sunt interzise. Aşa se explică fluxul continuu de feriboturi de mare viteză care fac legătura între Hong Kong şi Macao în aprox 60 de minute. Aşa că dacă ajungi în Hong Kong e păcat să nu dai o fugă şi în Macao. Dacă te ţine buzunarul, poţi opta chiar pentru un transfer cu elicopterul, dar cum la noi nu a fost cazul, ne-am îndreptat cuminţi spre terminalul de feribot din Tsim Sha Tsui şi am luat următorul feribot al companiei New World First Feribot, care circulă din 30 în 30 de minute pe timpul zilei. Tariful a fost 130 HKD/pers la dus şi 170 HKD/pers la retur pentru că era tarif de noapte. Luăm bilete, check-in, control de paşapoarte şi off we go! Ne-a legănat un pic cam tare până când am ieşit în larg şi Andrei care zice că nu înţelege cum e aia să ai rău de mişcare (în maşină sau în avion) a recunoscut că a fost cât pe-aci să i se facă rău. Deci degrabă nu cred ca pupăm vreo croazieră  :)

Check-in la feribot

Inca zambeam (inainte de plecare)

        Odată intraţi în Macao ne înarmăm cu o hartă gratuită de la biroul de turism din terminal şi o luăm la picior. Chiar în faţa terminalului de feribot este o staţie de autobuz deci se ajunge foarte uşor în centru. Am ales să ne incepem incursiunea în Macao la templul A-MA. Acesta este dedicat zeiţei mării, Mazu, ocrotitoarea pescarilor. Este un loc liniştit, îmbibat de mirosul beţişoarelor parfumate care parcă ard fără încetare. 

Templul A-Ma

Spirale parfumate

     Am luat apoi un alt autobuz care ne-a dus în Piaţa Senatului (Largo Do Senado), piaţă care din anul 2005 face parte din patrimonial UNESCO. Îţi atrag atenţia dalele albe şi negre în modele unduitoare şi clădirile coloniale restaurate şi vopsite în culori pastelate. Foarte frumoasă este Biserica Sf. Dominic (Igreja de Sao Domingos), o clădire în stil baroc , cu o faţadă impunătoare crem şi ferestre cu jaluzele verzi. Un contrast foarte plăcut privirii. În interior, biserica este la fel de impresionantă.

Piata Senatului

Biserica Sf Dominic

Interiorul Bisericii Sf Dominic

       Ne-am plimbat apoi pe străduţe pietruite, cu clădiri coloniale, magazine de antichităţi, suveniruri sau bunătăţi locale, pline de turişti care păreau să meargă în aceeaşi direcţie: ruinele Bisericii Sf. Pavel. Am încercat câteva specialităţi locale, biscuiţi, faimoasele “egg tarts” şi “bakkwa”- nişte felii foarte subţiri de carne foarte aromate şi afumate. 

Bakkwa

Biscuiti cu migdale

         Tot căscând gura prin vitrine am ajuns în faţa scării impunătoare care duce la ruinele Bisericii Sao Paulo.  Este cel mai impresionant loc din Macao şi chiar dacă din această biserică a mai rămas numai faţada în urma unui incendiu devastator, aceasta este restaurată şi foarte bine ingrijită. Sculpturile şi statuile înfăţişează porumbelul simbolizând Sfântul Duh, Fecioara Maria ce ghidează vasele portugheze, îngeri sau pruncul Isus. Parcă nu ne mai săturam de admirat şi fotografiat această minunăţie.

Poooftiti la biscuti!

Ruinele Bisericii Sao Paulo

  Când în sfârşit am decis că e cazul să o luăm din loc am urcat către Fortul Monte şi Muzeul Macao. De aici de sus am avut o panoramă asupra oraşului şi abia atunci am realizat că Macao e un oraş al contrastelor. De aici de sus puteam vedea sărăcie, magherniţe, blocuri care arătau ca după război, contrastând cu centrul istoric impecabil sau cu clădirile luxoaselor cazinouri din zare. Şi m-a cam cuprins un sentiment de dezamăgire. Nu mă aşteptam la acest contrast izbitor. Planul era să coborâm de la Fortul Monte şi să ajungem la Grădina Flora şi Fortul Guia. Ei bine, socoteala de-acasă nu se potriveşte întotdeauna cu cea din târg. Se pare că undeva nu ne-am orientat prea bine că ne-am rătăcit şi în loc să ne apropiem de obiectivele căutate noi ne cam îndepărtam. Am ajuns printe nişte blocuri dubioase şi pe nişte străduţe unde nu vedeai picior de turist şi ne-am mai minunat încă odată de săracia din jur. Apoi după ce am studiat mai bine harta şi am văzut unde am ajuns am hotărât să lăsăm baltă planul şi să încercăm să ajungem pe Avenida de Amizade (Bulevardul Prieteniei) unde erau faimoasele cazinouri. Ne-a luat ceva timp dar nu ne-am dat bătuţi, am admirat din depărtare cazinourile şi apoi ne-am îndreptat spre terminalul de feriboat. Am ajuns înapoi în Hong Kong tocmai la timp pentru Simfonia Luminilor şi deşi eram rupţi de oboseală nu am putut rata spectacolul chiar dacă îl mai văzusem cu două seri înainte.

Muzeul Macao

Macao Tower in zare

Orasul contrastelor

Zona luxoaselor cazinouri

Floarea de lotus

       În concluzie, mi-a plăcut în Macao? Şi da şi nu.