Deşi prognoza meteo anunțase 3 zile de ploaie, am început ziua încrezători. Era înnorat dar nu ploua încă, şi mai aveam şi experiența zilei precedente când ploaia s-a oprit miraculos când am ajuns noi în Sasca Montană. Luăm micul dejun şi pregătiți cu pelerine de ploaie plecăm spre Podul Bei de unde începe traseul. Acolo hotărâm să lasăm maşina şi să mergem pe jos. O parte din traseu, vreo 5km până la Păstrăvărie e pe drum forestier şi poate fi parcurs cu maşina dacă nu e foarte joasă, nu ştiam în ce stare e drumul şi nu am vrut să riscăm aşa că am lăsat-o şi am pornit voiniceşte pe jos. Din nou eram singuri pe traseu, nu se auzea decât Nera cea umflată din cauza ploilor şi cântece de păsărele. Nici nu pornim bine şi începe ploaia, dar cum mergeam pe marginea drumului eram la adăpostul copacilor aşa că nu ne afectează. Dar ce să vezi, după vreo 10 minute se şi opreşte, iar Bondarul ne zice că a făcut o vrajă şi nu mai avem parte de ploaie azi. Aşa să fie!
 |
| Pregătiti de drum |
 |
| Drumul forestier de la Podul Bei spre Pastravarie |
 |
| Nera cea umflata |
  |
| Bondar călător |
După vreo 2 km începea să ne pară rău că nu am luat maşina, drumul nu era chiar foarte rău iar Bondarul începea să spună că a obosit. Şi vai cât mai aveam de mers! Noroc cu Cascada La Văioaga, că am mai schimbat peisajul. Am ieşit de pe drumul forestier şi am coborât un pic pentru a o vedea în toată splendoarea sa. Cascada nu e foarte înaltă, dar din cauza ploilor debitul apei era destul de mare ceea ce ne oferea un spectacol frumos.
  |
| Cascada La Văioaga |
Înapoi pe drumul forestier şi muncă de convingere că nu mai avem aşa de mult (dar de fapt aveam), că la Păstrăvărie facem pauză de odihnă şi până la urmă cu chiu cu vai ajungem la păstrăvăria care era închisă. Era o zi de joi la mijlocul lunii mai, în camping erau doar 2 corturi, probabil în weekend sau în sezon altfel stă treaba. Acolo ne-am pus pe o bancă să mâncăm un sandviş şi să ne odihnim că mai aveam de mers cam tot atâta plus drumul de retur.
 |
| Păstrăvaria |
 |
| Loc de campare |
După un pic de odihnă urmăm marcajul prin pădure spre Lacul Ochiul Beiului. Vremea e grozavă, Nera are o serie de mici cascade care ne încântă ochii, păsările cântă şi Bondarul bâzâie că vrea pe umeri. După o porțiune unde ne-am distrat făcând echilibristică pe nişte buşteni pentru că nivelul apei era mare din cauza ploilor, ajungem în final să vedem minunatul lac Ochiul Beiului. Deşi e micuț, vreo 20 m diametru şi vreo 3-4 m adâncime, are nişte culori ce te lasă cu gura căscată. Datorită izbucului ce îl alimentează în permanență, lacul nu îngheață niciodată iar culoarea variază de la albastru-vezui la turcoaz în funcție de lumina soarelui.
 |
| Poteca prin padure |
  |
| Cascade micute |
 |
| Si in final Lacul Ochiul Beiului |
 |
| Lacul Ochiul Beiului |
Ajungem la concluzia că într-adevăr este foarte frumos şi mergem mai departe spre Cascada Beuşnița. De fapt cred că ar trebui să se numească cascadele Beuşniței pentru că pe tot traseul sunt foarte multe de mici dimensiuni. De la lac la cascadă se face cam jumătate de oră, poteca urcă un pic prin pădure, apoi iese în Poiana Beuşniței pe care am găsit-o în plin soare şi plină de flori şi fluturi pentru a intra din nou în pădure. Iată-ne ajunşi în final la minunata cascadă! Apa curgea în şuvoaie peste muşchiul verde-crud şi deşi erau multe fire de apă am putut să ne apropiem foarte tare pentru a o admira de aproape. Nu am mai simțit nici oboseala, Bondarul era voios si fresh parcă tocmai se trezise din somn, eram doar noi 3, cascada şi păsările ciripitoare. Abia când ne-am hotărât să pornim înapoi au mai venit 4 turişti, în rest nici țipenie de om pe traseu. Trebuie să recunosc că am avut şi mare noroc: plouase mult cu câteva zile înainte, (altfel vara când e secetă cascada abia are câteva firicele de apă), era în timpul săptămânii şi încă nu era sezon, de aceea eram doar noi, vara cam stai la coadă să faci o poză.
 |
Toată valea e o succesiune de cascade
|
 |
| Poteca urcă putin |
 |
| Poiana Beusnitei |
 |
| Bucurosi că mai avem putin |
 |
| Si iat-o! Cascada Beusnita |
 |
| Bondar la cascadă |
Nu exagerez când spun că e unul din cele mai frumoase trasee din țara noastră şi vă recomand (dacă nu l-ați făcut încă) să îl treceți pe listă. Nu o să vă pară rău!
