sâmbătă, 17 octombrie 2015

Trani

               Dacă absolut din întâmplare m-aş întâlni cu Zâna Bună din poveştile fiică-mii, i-aş zice să-şi scuture un pic bagheta, să facă o vrajă şi să ne trimită din nou, câteva ore în Trani. Jumate de zi ar fi perfect! Mi-ar fi de-ajuns să îmi aduc aminte de clipele minunate petrecute în acest mic oraş italian, de care nu auzisem niciodată, dar a cărui descoperire ne-a umplut sufletul de bucurie. E genul de oraş liniştit, curat şi îngrijit, în care timpul pare că stă în loc.  


              Dar să vă spun ce-aş face dacă Zâna aia bună m-ar trimite acolo din nou. Întâi şi-ntâi m-aş lua la o întrecere veselă cu Bondarul călcând pe câte o singură piatră cubică la fiecare pas până am ajunge în Piazza della Republica, apoi am împărți cu toții o felie imensă de focaccia cu roşii şi ulei de măsline, rumenă şi aburindă, după care am da fuga la răcoarea parcului de la malul mării. M-aş minuna din nou de copacii cu coroane aranjate frumos, m-aş bucura de aerul curat şi răcoros şi de cântecul valurilor ce se sparg de ţărm.













        Aş găsi din priviri turnul Catedralei şi aş încerca din răsputeri să-i fac fotografia perfectă prin poarta-arcadă de la capătul parcului, în timp ce Bondarul m-ar trage de mână să mergem la leagăne şi tobogane. Ne-am opri apoi un pic să numărăm bărcile din port iar când această misiune importantă ar fi declarată încheiată ne-am lăsa paşii să ne poarte pe străduțele oraşului vechi. 











 

            Ne-am plimba aşa, fără un scop anume, pe alei cu dale lustruite de vreme, trecând pe lângă case vechi cu flori la ferestre şi savurând câte o înghețată, până am ajunge la Catedrala ce-şi ridică mândră turnul spre cer. I-am face poze de jur împrejur, apoi am da cu ochii de vechiul castel şi ne-am ține promisiunea de a arunca cu pietre în apă de pe digul din apropiere. 















 











 
  
          Aşa ne-am petrece o jumate de zi în Trani !