Se afișează postările cu eticheta Polignano a Mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Polignano a Mare. Afișați toate postările

marți, 29 decembrie 2015

Retrospectiva lui 2015

     Încă un an se apropie de final, (nu mă întrebați când a trecut că nu aş putea să vă răspund) şi e momentul potrivit pentru a mă uita înapoi la 2015 înainte de a păşi cu speranță si încredere în 2016.
     Pot spune că anul ăsta a fost bunicel, ne-am plimbat un pic, chiar dacă nu aşa de mult şi de departe cum aş fi vrut.  Dar şi-aşa, încă nu am apucat să scriu despre toate locurile pe care am fost, dacă erau mai multe ce mă făceam?!
     Am început cu escapada la Malmo şi Copenhaga unde am cam dârdâit şi ne-a cam suflat vântul în timp ce ne-am dat cu barca pe canale, ne-am întâlnit cu Mica Sirenă sau am privit spectacolul schimbării gărzii de la palatul regal. Concluzia pe care am tras-o: frumos în nord, dar cam scump şi rece.   
Turning Torso
Mica Sirena
Nyhavn



        Cu totul altfel au stat lucrurile în Italia unde Bari ne-a întâmpinat cu o vreme numai bună de plimbat iar noi i-am dat ascultare dorului de ducă şi ne-am făcut de cap mergând în fiecare zi în alt orăşel, de am ajuns să ştim drumul până la gară cu ochii închişi. Am vizitat Monopoli, trulli din Alberobello, am aruncat cu pietre în apă în Polignano a Mare şi ne-am plimbat prin Trani. Am mâncat pizza şi focaccia şi am dat iama în toate felurile de înghețată posibile. Despre Bari, cu-al său oraş vechi şi biserica Sf Nicolae nici nu am apucat încă să vă povestesc, dar îi va veni şi lui rândul. Cu alte cuvinte, Italia, ( mai exact regiunea Puglia) ni s-a potrivit ca o mănuşă şi excursia scurtă dar intensă a fost un adevărat succes.

Polignano a Mare


Trulli 


Catedrala din Trani

         A venit apoi vremea vacanței de vară când am luat cu asalt Muntenegru, o țară mică dar frumoasă despre care auzisem multe lucruri bune dar spre care nu ne încumetaserăm până acum din cauza drumului greu. Ce pot să vă spun este că nu e dracul aşa de negru, drumul e greu dar e şi tare spectaculos iar priveliştea ce ți se aşterne în fața ochilor asupra golfului Kotor merită tot efortul.
     Ne-am plimbat prin Kotor, am luat la rând plajele din Tivat, am făcut poze la avioane şi ne-am minunat de iahturile din Porto Montenegro, despre care ştiu, nu am apucat să scriu, dar promit să remediez cât de curând. Nu puteam să nu dăm o fugă la Dubrovnik, pe care l-am admirat întâi de sus, de pe dealul Srd, apoi la pas, prin furnicarul de grupuri de toate națiile. Nu mi-am imaginat că poate fi atât de multă lume, practic unde te uitai vedeai o masă mare de oameni, astfel încât a fost destul de greu să reuşim să savurăm frumusețea oraşului. E clar, aici trebuie să mai ajungem dar nu în plin sezon.

Golful Kotor vazut de pe Muntele Lovcen


prin Kotor




     Cam asta a însemnat 2015 în materie de călătorii. O fi mult, o fi puțin, important este că ne-am simțit bine, avem amintiri frumoase şi ne bucurăm că avem un Bondar călător care abia aşteaptă să ne facem bagajele.
    Pentru 2016 încă nu avem planuri bătute în cuie, avem idei multe dar încă nimic concret. Îmi doresc doar să fim sănătoşi să ne putem bucura de clipe frumoase împreună, oricare ar fi decorul. Ceea ce vă doresc şi vouă!







sâmbătă, 27 iunie 2015

Mare - Polignano a Mare

          Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu azi, când în sfârşit a ieşit soarele după o săptămână de ploaie, mă confrunt cu un mare dor de mare. Şi nu e vorba de marea aia la care stai tolănit pe nisip cu orele, ci de un loc minunat de care te îndrăgosteşti la prima vedere. 
         De Polignano a Mare mi-e dor, cu stâncile lui vestite de pe care se înghesuie la cliff-diving iubitorii de adrenalină, cu plaja aia a lui ce apare în toate pliantele şi pe toate vederile şi care e ireal de frumoasă, cu ferestrele spre mare peste care dai la capătul unor străduţe înguste şi îngrijite, cu pisicile lui care moţăie pe bănci toropite de căldură. Mi-e dor de îngheţata şi sucul de portocale pe care le-am împărţit jumi-juma cu Bondarul care exclama la fiecare îmbucătură: "mmmm ce bună eee!". Mi-e dor de albastrul infinit al mării în care mi-am clătit ochii în timp ce un bătrânel, la două mese mai departe, cânta cu patos la chitară şi muzicuţă cântece de iubire.
           Nu cred că trebuie să vă spun mai multe, fotografiile vă vor convinge cu siguranţă, aşa că mergeţi la Polignano, nu veţi regreta!
      
      


















































        La Polignano a Mare se ajunge foarte uşor din Bari, trenul face aprox 35 de minute şi costă 2,80 euro.