miercuri, 12 octombrie 2016

De-ale gurii prin Japonia

             În raport cu mâncarea, se spune că există două feluri de oameni: cei care mănâncă să trăiască şi cei care trăiesc ca să mănânce. Eu tind să mă încadrez în a doua categorie. Îmi place să gătesc şi să mănânc, îmi place să încerc lucruri noi, iar pe unde merg vreau să testez felurile tradiționale, cu limitele de rigoare însă: nu am pus gura pe gândaci (fie ei şi prăjiți), scorpioni sau alte feluri de dubioşenii peste care am dat prin Asia.  Dar trebuie să vă spun că plecarea în Japonia îmi cam dădea emoții din simplul motiv că nu îmi place peştele crud şi pace! Şi doar ce ştim noi despre Japonia? Că se mănâncă mult sushi! Tare mă mai temeam că o să mor de foame, dar am aflat (cu bucurie) că bucătăria japoneză înseamnă mult mai mult decât sushi. De la zecile de feluri de tăiței (preluate de la chinezi şi adaptate), la tempura, de la tonkatsu la okonomiyaki, credeți-mă că am mâncat nişte bunătăți de zile mari.  Îmi lasă gura apă numai când îmi aduc aminte! Şi zău că aş mai fi avut multe de încercat,  dar le-am lăsat pe data viitoare! 
           În Tokyo, aproape de Shibuya Crossing am mâncat pentru prima dată ramen (o supă foarte bogată, cu multi tăiței ) şi nu oricum, ci comandat la un automat. Vă spuneam  că în Japonia îți poți lua de la automat fel de fel de chestii inclusiv supă, ei bine am dat peste un local micuț care avea în fața intrării un ditamai automatul unde îți comandai tipul de supă şi îl plăteai, apoi intrai şi aşteptai cuminte sa ți se aducă "găleata" de supă (că farfurie nu putea fi numită). Evident, cel mai greu a fost să îți dai seama ce comanzi pentru că automatul era în japoneză iar pozele din dreptul butoanelor nu arătau prea diferit. Pâna la urmă am ales chiar bine, cum altfel decât cu ajutorul unui chelner care nu ştia în engleză decât : "meat or no meat". Cert este că supa a fost delicioasă, cu foarte mulți tăiței şi nişte bucăți gustoase de carne de porc, iar din cauză că localul era micuţ, doar vreo 3 mese, afară era tot timpul coadă.

Aparatul buclucas

Bolul imens cu Ramen



Si un alt ramen la fel de gustos
        Tot în Tokyo am încercat tempura şi am aflat că acest fel de mâncare a fost adus în Japonia de către portughezi prin secolul al 16-lea. Tempura reprezintă bucăți de peşte şi legume date printr-un aluat subțire ca cel de clătite şi apoi prăjite în ulei. Se servesc alături de orez simplu, salată şi supă miso.


Tempura cu orez, peste si salata



           În Kyoto am mâncat tonkatsu, un fel de snițel din carne de porc, servit alături de varză, murături, orez şi supă miso. Pe lângă acest meniu ne-am mai trezit şi cu o cratiță plină cu legume şi bucăţi de carne tăiate fâşii, pe care am pus-o la foc pe o plită mică aflată pe mijlocul mesei. Feliile de carne cu un pic de grăsime se prăjeau imediat iar legumele s-au făcut în zeama lăsată... ce mai, un adevărat deliciu! Meniul tonkatsu se poate lua si de la standuri stradale.

Meniu Tonkatsu



Legumele pe care le-am prajit la masa

Fast food cu tonkatsu


          Într-un restaurant foarte ieftin din Kyoto, plin de localnici la orice oră,  am mai mâncat tăiței cu legume şi carne de porc sau nişte colțunaşi umpluți cu carne tocată picantă. Cam peste tot am avut noroc cu meniurile cu poze pentru că altfel comunicarea e destul de grea.

Taitei cu legume si carne de porc

Coltunasi picanti

         Pe insula Miyajima am mâncat vestita okonomiyaki, un fel de clătită "cu-de-toate" foarte gustoasă şi specifică Hiroshimei. Peste aluatul de clătită se pun varză, tăiţei, ou, porumb şi sos de carne. Nici nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult, să o mănânc sau să privesc la fabricarea ei, pentru că mai mult decât gustul, îți ia ochii spectacolul pe care îl dau bucătarii, lucrând în echipă şi amestecând dibace toate ingredientele pe o plită imensă în fața gurilor căscate şi privirilor jinduitoare ale celor care se întreabă: asta o fi a mea?!



       În afară de îngheţata cu ceai verde, nu pot să spun mai nimic despre dulciurile japoneze. Am gustat câteva prăjiturele de orez şi nu mi-au plăcut aşa că musai să mai merg o dată în Japonia ca să mă documentez şi să pot face o completare la acest articol.