sâmbătă, 31 decembrie 2016

Retrospectiva lui 2016

        Deja e sfârşit de 2016.....unde a fugit anul ăsta? Parcă mai ieri mă pregăteam să scriu despre 2015 şi acum deja scriu despre 2016. Chiar dacă a trecut (prea) repede, a fost un an bun, cu momente frumoase petrecute cu oameni dragi. Nu am reuşit să scriu aşa de mult cum mi-aş fi dorit şi nici nu am citit cât mi-am propus....dar sper că anul ce vine voi recupera.

        În materie de călătorii, am reuşit în sfârşit să ajungem la Cracovia  care e chiar aşa de frumoasă cum am tot auzit. Am admirat pe rând clădirile frumos colorate din Rynek Glowny, am aşteptat cu nerăbdare ora fixă în fața bisericii Sf.Maria pentru a asculta celebrul "hejnal" , am căutat dragonul Smok de la Castelul Wawel şi am vizitat Fabrica lui Schindler, transformată în muzeu.

Cladiri frumoase din Rynek Glowny


Biserica Sf Maria

Turnul Primariei

Sukiennice

   
       Am fugit apoi câteva zile la bălăceală în Ungaria, la Hajduszoboszlo, loc despre care îmi dau seama că nu am scris încă nimic. Nu-i bai, îl pun pe listă, că oricum cred ca vom mai merge cât de curând pentru că Bondarul tot bâzâie că mai vrea la înot.

Bazinele pentru copii


Bazine cu hidromasaj





Locuri de joaca pentru copii



              Luna iunie a venit cu o mare bucurie şi o provocare în acelaşi timp: Japonia. A fost un vis împlinit pentru care sunt foarte recunoscătoare, o țară în care îmi doresc să revin pentru că mi-a plăcut foarte mult. Timp de 9 zile m-am plimbat prin Tokyo, Kamakura, Fuji-Hakone, Kyoto, Nara, Hiroshima şi insula Miyajima. Norocul a fost de partea mea, în plin sezon ploios am avut parte de soare şi cer senin în drum spre muntele Fuji, am mâncat fel de fel de bunatati  şi m-am plimbat cu vestitul shinkansen. Nu am terminat de scris poveştile din Japonia, ştiu, am restanțe dar poate voi găsi o soluție în sensul ăsta.

Arhitectura moderna in Tokyo

Vedere din Tokyo Tower

Cladirile din Asakusa- Tokyo

Trebuie sa fim aranjate pentru poze

Kyoto Tower

Big Buddha - Kamakura

Muntele Fuji 


         Pentru concediul de vară am ales Grecia continentală, mai exact Nikiti, pe brațul Sithonia, un sătuc înconjurat de plaje una mai frumoasă ca alta. Nici de aici nu am apucat să raportez, dar a fost frumos, mare caldă,  plaje cu nisip, mâncare delicioasă ....cam tot ce îți doreşti de la nişte zile de leneveală.



Plaja Agios Ioannis in departare

Plaja Lagomandra

Plaja Koviou

Terase prin Nikiti


Plaja Koviou

Plaja Karidi





         Am mai furat câte o ieşire de weekend prin țară şi cam atât a fost 2016 în materie de călătorii.  Pentru anul ce vine, nu pot să spun decât că îmi doresc să fim sănătoşi şi sper că va fi măcar la fel de bun ca cel care tocmai se incheie! Ceea ce vă doresc şi vouă!

miercuri, 16 noiembrie 2016

Insula Miyajima- căprioare, prăjiturele şi o ploaie mocănească

    Vreo  40 de minute cu feribotul, atât durează drumul din Hiroshima până pe insula Miyajima. Pe măsură ce te îndepărtezi încet de țărm, legănat de mersul molcom al feribotului, treci pe lângă crescătoriile de scoici iar privirile încep să se plimbe nerăbdătoare pe siluetele dealurilor învăluite încă în ceață. Vremea e urâtă, plouă mocăneşte iar norii cenuşii nu prevestesc nici o îmbunătățire. Încet-încet te apropii de mica insulă iar măreața poartă Itsukushima ți se arată în toată splendoarea ei. Pare că pluteşte pe apă şi parcă şi feribotul încetineşte când trece prin dreptul ei. Numai ploaia nu se opreşte.

Crescatorii de scoici




    
    Ajungi la țărm şi treci prin micuța sală de aşteptare a debarcaderului care e plină de oameni. Unii acum au ajuns, alții aşteaptă un nou feribot înapoi spre Hiroshima.  Nişte căprioare blânde şi ude leoarcă vin să vadă dacă e rost de ceva mâncare. Sunt foarte obişnuite cu oamenii şi te însoțesc o bucată de drum, doar-doar le scapi vreun biscuite.  







      Miyajima e o insulă mică, cunoscută pentru altarul Itsukushima, a cărui poartă torii reprezintă una dintre cele mai cunoscute imagini din Japonia. Construit pe piloni deasupra apei, altarul are mai multe încăperi legate între ele prin podețe de lemn. În prima parte a zilei când volumul de apă e mare,  poarta torii se înalță din apă, în timp ce după-amiaza, când marea e la reflux şi apa se retrage lăsând loc pământului, poate fi privită de aproape.

in asteptarea musteriilor




Poarta Itsukushima

Altarul Itsukushima 








           Dacă eşti iubitor de natură (şi dacă vremea ține cu tine), după vizita la altar  poți să alegi potecile de drumeție care îți poartă paşii până sus, pe vârful Misen (535 m), trecând printre cireşi sau arțari japonezi. Primăvara, când sunt înfloriți cireşii sau toamna, când pădurea îmbracă haine roşii-aurii, aceste poteci oferă un adevărat spectacol.

Aleile de drumetie






Frunzele de artar iti indruma pasii spre aleile artarilor


       La fel de bine poți alege să arunci o privire la strada cu mazagine de suveniruri de unde îți faci provizii de momiji -prăjiturele tradiționale în formă de frunză de arțar, porți torii în miniatură, seturi de bețişoare sau linguri de lemn pentru orez. Tot aici găseşti şi cea mai mare lingură de orez din lume, poți mânca scoici sau delicioasa okonomiyaki.

Magazine cu prajiturele 

Mini-atelier de prajiturele momiji


Cea mai mare lingura de orez din lume

Poftiti la scoici!


           Apoi, cu burta plină şi suvernirurile cumpărate, îți iei la revedere de la căprioare, iei feribotul şi faci cale-întoarsă aruncând o ultimă privire către măreața poartă torii ce rămâne în urmă sub picăturile sâcâitoare ale ploii care pare fără sfârşit.