Din Piazza Navona am plecat spre alte câteva locuri frumoase pe care abia aşteptam să le vedem. Ajungem întâi la Panteon, o clădire masivă şi impresionantă, construită acum aproape 2000 de ani. Pe măsură ce ne apropiem, ne atrag atenţia coloanele din granit roz şi gri despre care aveam să aflăm că sunt cele originale (cu excepţia celor 3 din partea stângă). Măreţia acestui loc este copleşitoare, înăuntru nu mai ştii la ce să te uiţi, la domul care având diametrul de 43,3m este cel mai mare dom zidit din Europa, la oculus, acea deschizătură din centrul domului care permite luminii să pătrundă înăuntru sau la decoraţiunile din marmură ce înnobilează interiorul. Aici sunt înhumaţi doi dintre regii Italiei, Victor Emanuel II care a unificat Italia şi a devenit primul rege şi fiul său Umberto, precum şi Rafael, care se odihneşte într-un sarcofag simplu din piatră. Facem câteva poze şi plecăm mai departe.
 |
| Panteonul |
 |
| Oculus |
 |
| Mormintele regilor |
 |
| Mormantul lui Rafael |
Am ajuns apoi la Fontana di Trevi. Lume multă, toate naţiile pământului, toţi se înghesuie cât mai aproape de fântână pentru nelipsita poză şi pentru aruncarea monedei care îţi garantează întoarcerea la Roma. Fântâna este într-adevăr foarte frumoasă, mi-ar fi plăcut să o văd dimineaţa, când nu e asaltată de turişti şi să pot asculta în voie susurul apei. Poate data viitoare.
 |
| Agitatie mare la Fontana di Trevi |
Mi-a plăcut mult Piazza di Spagna cu ale ei trepte pline de dimineaţa până seara, cu fântâna înconjurată tot timpul de lume şi cu biserica Trinita dei Monti ce se înalţă în capătul scărilor. De la Trinita dei Monti am mers pe via Sistina până în Piazza Berberini unde am admirat Fântâna Tritonului ca apoi să mergem mai departe spre Piazza della Republica, descoperind din pură întâmplare fântânile care dau numele străzii Via delle Qattro Fontane.
 |
| Piata Spania vazuta de la Trinita dei Monti |
 |
| Treptele spaniole |
 |
| Piata Spania |
 |
| Intersectia cu cele 4 fantani |
Ne-am odihnit picioarele şi ne-am potolit foamea într-o “osteria” unde nu puteam mânca altceva decât pizza.
Nu-i aşa că v-am făcut poftă de Roma?