vineri, 21 ianuarie 2011

Bali, Insula Zeilor-UBUD

          Oameni curioşi cu feţe luminoase, zâmbitoare, chiar şi după ce îi refuzi politicos, oameni prietenoşi, înşiraţi pe trotuarul îngust, motociclete, foarte multe motociclete, ambuteiaje, turişti, ofrande şi miros de beţişoare parfumate. - Madaaaam, masaaaaaz?  -Taxi, taxi, Sir? Gud prais for you....Meibi tumoro....Cu asta te întâmpină minunatul Ubud, centrul cultural al Insulei Zeilor.
           Am ajuns după-masa în Ubud şi după ce ne-am cazat am ieşit la plimbare, evident pe Monkey Forest Road, strada principală. Aici găseşti tot ce vrei şi ce nu vrei, de la galerii de pictură sau sculptură (arta este la loc de cinste in Bali), la saloane de masaj, restaurante şi pensiuni, magazine alimentare cu program non-stop, ATM-uri, mult prea multe magazine Ralph Lauren, birouri de turism şi “information centres” de unde teoretic poţi suna acasă la un preţ mai mult decât bun (10.000 de rupii/ minut, adică aprox 3 RON). Spun teoretic, pentru că de fiecare dată, încercările mele de a suna în România au fost fără succes.

                                            
Aglomeratie
                                               

Monkey Forest Road


Magazine de arta balineza

Intrare in piata de suveniruri
În capătul străzii se află Ubud Tourist Information Centre de unde poti cumpăra bilete la spectacolele de dansuri tradiţionale, ai acces la internet sau poţi obţine informaţii despre obiectivele turistice, iar vis-à-vis de acesta se află piaţa de suveniruri. În piaţa de suveniruri poţi petece mult timp scotocind printre măşti de lemn mai mici sau mai mari, magneţi, brăţări, tablouri, ulei de masaj, ceai sau cafea traditională, ca să nu mai vorbesc de tradiţionalele sarong-uri fără de care nu poţi intra la temple, dar cel mai amuzant este faptul că îţi poţi exersa aptitudinile de negociere. Este foarte indicat să negociezi, în primul rand pentru că ajungi să cumperi la mai puţin de jumătate din preţul comunicat iniţial şi în al doilea rand pentru că balinezilor le face plăcere să te târguieşti cu ei. 
            Balinezii sunt oameni foarte religioşi, curioşi şi foarte calzi, sunt oameni săraci  dar îşi respectă cu sfinţenie obiceiurile legate de ceremoniile religioase. Deşi Indonezia este o ţară musulmană, peste 90% din populaţia insulei Bali aparţine unei combinaţii între Hinduism, Buddhism şi animism, rezultatul acestora fiind credinţa că zeii şi zeiţele sunt prezenţi peste tot. De aici şi numele de Insula Zeilor sau Insula celor O mie de Temple (în Bali există aprox. 20.000 de temple şi altare ). Imposibil să nu te întrebi de ce în faţa fiecărei case, pe trotuar sau pe altare sunt puse zilnic coşuleţe cu ofrande (flori, orez şi beţişoare parfumate). Este un ritual efectuat de trei ori pe zi, prin care oferă un pic din ceea ce le-a fost ferit de către zei, un fel de a mulţumi spiritele pentru a aduce prosperitate şi sănătate în familie.
Cosulete cu ofrande


            În Ubud nu poţi rata Palatul Ubud, reşedinţa familiei regale, în curtea căruia seara poţi asista la frumoasele spectacolele de dansuri tradiţionale, legong, barong sau kecak, care acompaniate de “gamelan”- un instrument specific, prezinta scene din Ramayana, Mahabharata sau  legende tradiţionale.
            Foarte cautata de turişti este “Sacred Monkey Forest Sanctuary”, faimoasa pădure unde maimuţele lacome, agresive şi cam nesimţite îşi fac de cap în voie beneficiind de un statut aparte în credinţa balineză, protejând cică templele de spiritele rele. În această pădure locuiesc vreo 300 de maimuţe care ar face orice să obţină bananele pe care le-ai cumpărat la intrare şi de care, spre binele tău, ar trebui sa scapi cât mai repede.
            Ubudul este un foarte bun punct de plecare spre atracţiile insulei. La fiecare pas găseşti de închiriat maşină cu şofer care te duce în excursii de o zi la templele mai apropiate sau mai îndepărtate. Nu trebuie să ratezi Goa Gajah (Peştera Elefantului), Gunung Kawi -complex datând din secolul 11 şi care cuprinde pavilioane şi altare sculpate în piatră, un loc incredibil de liniştit, înconjurat de un râu şi de terase de orez de un verde incredibil, Templul izvorului sfânt de la Tampak Siring unde balinezii vin să se îmbaieze în apa sfântă, Pura Taman Ayun din Mengwi, Pura Ulun Danu Bratan- templul apei situat pe malul lacului Bratan şi Gradina Botanică din Bedugul. Neapărat itinerariul trebuie să conţină apusul de soare la Tanah Lot, unde dacă ai noroc de cer senin ai parte de nişte privelişti încântatoare. Pe lângă temple neapărat trebuie să faci o vizită la terasele de orez de la Tegallalang unde nu poţi să nu te minunezi când vezi atâtea nuanţe de verde…
     
Spectacol de dansuri la Ubud Palace

Altarele de la Gunung Kawi

Maimutele la ele acasa

Cafea, vanilie si scortisoara

Terase de orez

Monkey Forest Sanctuay

Barong

Goa Gajah
Apus de soare la Tanah Lot

Izvorul sfant de la Tampak Siring


Maimute nesimtite si agresive

Cel mai verde verde
          Mi-a placut mult în Ubud deşi trebuie să recunosc că este mai turistic decât imi imaginam. Cred că cel mai mult mi-au plăcut oamenii, simpli şi zâmbitori, pentru care  nu prea contează de unde vii ci mai degrabă câte ore ai zburat ca să ajungi acolo,  simpatici şi dornici să te ajute, credincioşi şi păstrători ai tradiţiilor.
         Nu pot decât să imi doresc să revin în Bali, chiar dacă ştiu că în lumea asta mare sunt mult prea multe de văzut pentru o viaţă de om, iar celor care se întreabă dacă să aleagă această destinaţie le spun să nu mai stea pe gânduri!

5 comentarii:

mengelaus spunea...

Foarte frumoasa povestirea si bun inceput. Succes in continuare, muahh!

Aliceee Traveler spunea...

Frumoasa postare de inceput! Bali e si pe lista mea!
Felicitari pentru poze sunt foarte frumoase.

Claudia Mihaila spunea...

multumesc de incurajari, mi-am facut cam greu curaj sa incep, dar vad ca n-am patit nimic asa ca voi mai posta. :)

Anonim spunea...

Sper ca mai sunteti pe "aici". Sunt in Bali, tabloul descris este si in 2020. Felicitari! Va rog sa continuati!

Claudia Mihaila spunea...

Mulțumesc pentru mesaj! Mă bucur să văd că încă e actual peisajul deși au trecut 9 ani de când am fost în Bali și încă îmi doresc să revin cândva.